„În pustietatea cuvintelor (12)” de Nicolae Lotreanu

52
cugetari filosofie nicolae lotreanu

logo al treilea ochi În tentativa de a cunoaşte, democraţia nu are nici un sens (nici măcar părerile nu sunt echivalente). Dacă democraţia invadează cunoaşterea, atunci oricine susţine ceva nerecognoscibil de majoritate (ori de o minoritate influentă) ajunge, în cel mai bun caz, ţinta „băşcăliei” tuturora…

A avea informaţii nu înseamnă a cunoaşte (co-naşte). A cunoaşte este un proces infinit; acesta nu poate să se încheie vreodată, este transcendere continuă. A cunoaşte înseamnă a deschide şi a menţine această deschidere pentru totdeauna, chiar dacă numai pentru „jocul cu mărgelele de sticlă”. A şti nu înseamnă a le ști pe toate, ci a şti/intui totul, adică întregul totalitatea.

Materia este spirit naturat, cantonat în spațiu si timp. Materia nu poate exista decât în mișcare, într-o dinamică totală și continuă. De aceea, în lumea materială domnește aparent distrugerea, iar creația devine un mijloc al acesteia.

În fața unui copil ești copleșit de emoții. De aceea ești stângaci, te bâlbâi și te prostești. Un copil e un miracol, iar noi adulţii vrem cu tot dinadinsul să-l aducem la… normalul nostru, tern și obosit.

Nicolae Labiş sau gravitatea purității: Pasărea cu clonţ de rubin a spart glasul mânios ce-i tulbura trilul egal, bolborosind a secetă, s-a răzbunat pentru focurile înalte care i-au cuprins nopţile, pentru ca amintirea să-i fie slobodă şi aripile-i de plumb să domnească în linişte..

Oamenii, în fond, fug de viață. Se ocupă cu te-miri-ce, vor să uite cât mai repede „necazurile”, aşteaptă cu nerăbdare un anumit lucru (de cele mai multe ori fără importanţă reală) şi, în tot acest timp, nu mai ştiu ce să facă să treacă mai repede timpul…

Dintre toţi profesorii pe care i-am avut, niciunul nu m-a învățat nimic. De la fiecare însă, am învăţat câte ceva, aproape întotdeauna altceva decât ei ar fi dorit.

Când introducem noţiuni intermediare între bine şi rău chemăm riscul unui dezastru: relativizăm binele şi umanizăm răul. Căutând mai binele nu obţinem mai mult bine, pentru că binele nu este cantitate – este bine pur şi simplu, iar dacă nu este, evident, este rău. Când spunem parcă e mai puţin rău, răul ne devine familiar şi ne va însoţi mereu. Subtilitatea francezului nu se trădează nici când ne descoperă că mieux est l’ennemi du bien

Când ai încredere în oameni, mereu vei pierde câte ceva; când nu te mai poți încrede în nimeni, vei pierde totul.

Triunghiul genetic al istoriei, metaforic ilustrat în Biblie ca „păcatul originar”, este cunoaşterea dihotomică (bine-rău); fratricidul; aspiraţia materială spre cer (Turnul Babel).

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.