„În pustietatea cuvintelor (16)” de Nicolae Lotreanu

75
nicolae lotreanu istorie tehnologie al treilea ochi

logo al treilea ochi În primitivitate, toate aveau un soroc și o menire. Comunitățile se închegau pe această bază, iar perspectivele indivizilor erau mereu aceleași. Politica s-a născut, deci, înaintea puterii, care, treptat, avea să videze periodic coeziunea comunităților. După exercițiul „divide et impera”, puterea a devenit suverană, sterilizând relațiile sociale prin simplificare și ierarhizare.

Expansiunea oamenilor pe această planetă a instaurat fratricidul, iar războiul a fost împins până la apogeul crimei – de la uciderea „în luptă dreaptă”, până la megacrimă.

Apoi mijloacele puterii au devenit tot mai subtile și mai eficiente până când războiul s-a instaurat și generalizat în întreaga societate, fără a mai produce distrugeri în masă. Indivizii „nocivi” dispar discret unul după altul în felurite moduri, manipularea mentală a atins niveluri „științifice”, iar consumul/comerțul a devenit singurul liant al aglomerărilor umane.

Condiția umană a încremenit în tipare mortifiante.

Rareori mai întâlnești vreun ins lucid.

Istoria ne-a adus o mare pacoste – obsesia supraviețuirii: să adunăm, să adunăm ca să nu ne pândească foamea, apoi să risipim, să risipim ca să alimentăm consumul. Un cerc vicios perfect. Vom ieși vreodată din el?

Nu există abuz de putere – puterea însăși este un abuz!

Einstein: „Mă tem de ziua în care se va suprapune tehnologia cu umanitatea noastră. Lumea va avea doar generații de idioți”. Trăim această zi. Să  sperăm că este tranzitorie…

Mai există prea mulți profesori tradiționaliști, care se cred atotștiutori în virtutea unor scheme de gândire îndelung pritocite și își revarsă „autoritatea” rigidă asupra învățăceilor. Rezultatul – analfabetism funcțional de masă, dispreț mistic față de știință la elevii temperamentali și dorință ardentă de emigrare la cei inteligenți și sensibili.

Gândește, omule! Gândește cât de adânc poți. S-ar putea să doară de multe ori, dar sunt dureri care devin bucurii când te străbat intuițiile sau revelațiile.

Uneori mă înspăimântă nivelul de intransigență principială – vai, de foarte multe ori duplicitară! – a unora. Să nu uităm totuși că principiile sunt valori înțepenite în credința oarbă generată de ele. Valorile sunt însă variabile și relative, iar absolutizarea lor le transformă în piloni ai intoleranței. Deci, atâta timp cât nimeni nu deține cunoașterea absolută, este vital să fim toleranți, chiar dacă această atitudine poate însemna înfrângerea unor principii.

Eu știu totul, adică nimic plus încă ceva: drumul spre Ființă nu trece prin cunoaștere.

Când ai ajuns să te izbești de proști, sigur ai ales o cale greșită!

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.