„În pustietatea cuvintelor (4)” de Nicolae Lotreanu

82
nicolae lotreanu cugetari

logo al treilea ochiDevii om doar în competiție cu tine însuți. În competiție cu alții, potențialul tău se destramă și se risipește.

Natura lucrează și în societățile umane prin așa-numitele procese de autoreglare. Ele sunt în general lente, iar dacă vrem să le accelerăm (vezi voluntarismele de orice gen, mai ales cele din „infrastructura” socială), rezultatul va fi, dacă nu deturnarea, încetinirea lor și mai accentuată. Nu am ajuns la un nivel de cunoaștere care să ne permită conlucrarea cu natura. În plus, politicienii sunt parcă din ce în ce mai ignoranți, dacă nu chiar proști. Iar noi, cetățenii, suntem încă incapabili să ne asumăm libertatea.

Libertatea este, pentru om, necesitatea însăși. Contrar părerii comune, ea se naște din exercițiul responsabilității. Exercițiul responsabilității este primul dar pe care îl așteaptă copilul de la noi în clipa nașterii. El îi deschide calea spre libertate.

Mulți se străduiesc să afle ce va fi mâine. Câte unul reușește, dar acel mâine descoperit va fi întotdeauna răspoimâine…

Libertatea este câmpul fertil al umanității noastre. Ce facem, onorăm câmpul sau pe noi înșine? Dacă atunci când câștigăm un drept îl transformăm imediat în obligație, nu cumva l-am zădărnicit?

Dacă nu ne-ar mai străbate din când în când o undă de modestie poate că nu ne-am da seama niciodată cât de proști putem fi.

Dragostea fizică este, înainte de toate, prelungirea instinctului de reproducere. Ea se naște spontan și, mai devreme sau mai târziu, se consumă. Prietenia tinde spre iubirea pură. Cele mai multe familii se destramă pentru că soții nu au reușit să devină prieteni.

Genurile sunt egale doar în moarte. În dinamica vieții, sunt complementare. Egalitatea de gen este o răbufnire resentimentară.

Ar fi bine să abandonăm politikia vulgară: aici toți știu totul și nimeni nu știe nimic. Fiecare ființă umană are instinct politic (iată, de fapt, sensul afirmației lui Aristotel), iar acesta e vecin cu bunul-simț. Să-l urmăm, și cu maximum de luciditate mentală, nu ne vom înșela niciodată.

Noi nu știm cât de buni și frumoși suntem în profunzimile naturii noastre, altfel nu am mai cădea în plasele răului, care nu este altceva decât efectul pervers al ignoranței.

Redacția Revistei Culturale Leviathan îi urează La mulți ani! domnului profesor Nicolae Lotreanu.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.