„În pustietatea cuvintelor” (43) de Nicolae Lotreanu

17
n lotreanu intrebari

logo al treilea ochi Unii caută obiecte și posesie, alții înțelepciune sau fericire. Primii se sting în materialitate, ceilalți se rătăcesc într-o lume mirabilă, în vreme ce adevăratul ideal al omului pare să fie deplinătatea ființei sale.

Religiile au „domesticit” spiritualitatea originară, au integrat-o într-un sistem de dogme, de ritualuri și reguli de viață. I-au retezat astfel universalitatea, adică esența. Totul, într-un angajament teluric de supraviețuire sub o presupusă Voință a Cerului.

Mulți oameni își doresc schimbări, unii chiar radicale. Noii profeți strigă, însă, la răspântiile internetului că lumea s-a schimbat și încă radical.

Ni se cere nouă să ne schimbăm, dar noi avem capacități extraordinare de a ne adapta. Nu avem nevoie de schimbare, dar prea mulți habar nu avem cine suntem.

Lumea s-a schimbat, dar noi încă nu știm. Și nu avem răspunsuri, pentru că nu am aflat încă întrebările potrivite!

Apologeții democrației nu înțeleg un lucru elementar: democrația aplică, direct sau indirect, cenzura majorității asupra indivizilor. Cazul exemplar este Socrate!

Un sistem politic demn de condiția umană actuală ar fi acela care se fondează pe complementaritatea dinamică între democrație și libertatea individuală.

Datorită absenței totale a controlului social, există astăzi două puteri discreționare în România: puterea politică și puterea juridică, cu avantaje inimaginabile pentru cei care le compun și daune enorme pentru fiecare cetățean.

Șantajul perpetuu dintre ele va putea nărui, definitiv, statul român.

Am trăit aproape douăzeci de ani într-o „scorbură”, ca să-mi refac sănătatea și să-mi revitalizez mintea. Am revenit în „civilizație”, dar timpul nu o să mă ierte nici pe mine.

Am suportat 25 de ani un impostor-dictator. Ne-au mai trebuit încă 30 de ani să ne amăgim cu alți cinci impostori-guvernatori. Să privim un pic în jurul nostru: pare că nu ne-am rărit destul!

Dacă aștepți mereu ceva de la viață, ea te va acapara treptat. Viața te va trăi pe tine și nu tu îți vei trai propria viață.

În Univers, se rostogolesc la infinit roiuri de informații. Întreabă și ți se va răspunde. Totul e să afli la timp întrebările.

Dacă obligi omul să-și caute conștiința, el se retrage cu furie în materialitate.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.