• Carpe diem se traduce de obicei prin „trăiește clipa”. Inducem astfel o interpretare infidelă. Versul originar al lui Horațiu este: „Carpe diem, quam minimum credula postero”, adică, „bucură-te de ziua de azi și te încrede cât mai puțin în cea de mâine”.
• Simone de Beauvoir a avut dreptate. De fapt, moartea s-ar înțelege bine cu individul uman. Mulți dintre noi au trecut, sau trec, prin momente în care și-o doresc ca pe o salvare. Dar moartea are altă „misiune”. Să reîmprospăteze mereu omenirea prin succesiunea generațiilor. Și astfel dinamica devenirii omului spre umanitate deplină „funcționează la foc continuu”. E un parcurs sisific. Dar nu avem altul!
• Au apucat pe calea progresului material societățile individualiste, nu cele comunitare. Dar opțiunea individualistă este paradoxală: înainte mergătorul este individul, dar rolul lui este, până la urmă, să ocrotească turma. Și astfel calea se înfundă.
• Progresul nu e posibil decât sub guvernarea naturii. Amestecul voinței umane îl dezorientează și îl sterilizează (vezi comunismul).
• După o copilărie „paradisiacă”, puiul de om „cade în nevoia supraviețuirii” (mulți, din păcate, o pățesc din chiar clipa în care învață să meargă). Dacă nu se va prăbuși în plăcere, ori în viciu, are toate șansele să devină om.
• Dacă viața pe pământ nu este creație, atunci este o „conjurație” a Universului.
• Pe înțelesul oricui, omul este un jolly jocker al Universului.
• „Nu da, Doamne, omului cât poate duce!”: omul este supraviețuitorul perfect.
• Nu protestezi pentru a impune binele tău, ci pentru a apăra binele comun atunci când este în pericol. Dacă protestul tău este dominat de resentiment sau ură, nu poate avea ca rezultat decât legitimarea răului împotriva căruia te ridici.
• Adevărul se ascunde adesea. Uneori după un paradox, dar de cele mai multe ori într-o platitudine. De exemplu: Libertatea reală este libertatea interioară. Poți fi liber și în pușcărie.
Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu
Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu
Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu