• De când mă știu îl caut pe Dumnezeu. Copil fiind, am crezut că îl găsesc în Biserică. Destul de repede am înțeles că este o amăgire: acolo duhnește suferința, prefecătoria, ipocrizia, prostia și pioșenia mimată. Fumul și mirosul de tămâie nu pot șterge nimic.
Versul lui Arghezi: „Vreau să te pipăi și să urlu: Este!” m-a zăpăcit total și am rătăcit îndelung pe căile științei materialiste, amăgindu-mă că izvorul spiritului este materia.
O boală însă m-a aruncat în brațele naturii și contemplației. La timp, și o vreme suficientă, ca să aflu că pe Dumnezeu ni-l dezvăluie conștiința, că dialogul interior nu se poartă în cuvinte, ci în stări de conștiință, că rătăcirile antropice ale religiilor mistifică ideea de dumnezeire. Iar teoria cuantică m-a anunțat că știința a ajuns la poarta spiritului și că, singură, nu va putea trece mai departe. Decât re-îngemănându-se cu sora ei abandonată – conștientizarea.
Simt acum că m-am apropiat și sunt pe calea potrivită!
• Cunoașterea denunță falsele credințe, dar pe Dumnezeu ni-l dezvăluie conștiința.
• O „convorbire” cu Dumnezeu nu poate fi decât o impostură. Care, însă, aduce bani mulți!
• Cunoașterea cutreieră materia până când ajunge să nu mai înțeleagă nimic. Cine va deschide poarta Spiritului?
• Comunismul pervertește comunitatea, capitalismul pervertește valoarea, umanismul pervertește umanitatea, feminismul pervertește feminitatea … Toate ismele sunt diabolice !
• Ciudată lume: fiecare are copacul său, iar pădurea este a nimănui.
Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu
Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu
Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu
