”Jocul de-a teatrul când îți privești în ochi personajul din oglindă” de Ștefania Argeanu

112
theatrum mundi oglinda

logo rubrica concurs cu premii descoperă scriitorul din tineText premiat la concursul de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a cincea (15 octombrie – 1 noiembrie 2019), cu tema: Eseu pornind de la versul lui Shakespeare, ”Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori” (monologul lui Jaques din ”Cum vă place”, actul II, scena 7).

Când evoluezi pe scena vieții tale, trăiești sub semnul lui ”theatrum mundi”, potrivit căruia ”Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori” prin raportarea la povești de viață transpuse scenic atât cu autenticitate, cât și cu vraja misterului, a necunoscutului, simți cum îți găsești, în sfârșit, vocea gândurilor, vocea trăirilor, acea voce îndelung râvnită, dar pe care atunci nu o recunoșteai ca fiind vocea personajului tău în dinamica existenței, iar acum ți-o însușești, cu responsabilitatea a ceea ce ai îmblânzit și, totodată, a celui căruia i-ai permis să te îmblânzească și o exteriorizezi, exprimându-te în planul concret al realului.

Ștefania Argeanu
Ștefania Argeanu

Să îmbraci viața cu straiele împărătești ale teatrului și, în egală măsură, să îmbraci teatrul cu hainele omenescului, ale banalului, iar prin însăși cultivarea acestei dispoziții să acorzi faguri din lumina artistică vieții cotidiene, previzibile, presupun să te racordezi la firescul unei/unor secvențe, să te identifici până la nivelul rezonanței maxime, încât să ajungi a transfera din universul artistic o idee, o soluție în desenul vieții reale, tangibile. Să dai un (alt) sens situației existențiale în care te afli, să ieși din propria matcă și să oferi libertate percepției cu ochii inimii, ai spiritului, care se află în afara regulilor stricte, rigide, în afară etichetelor și etichetărilor, în afară prejudecăților.

La nivel individual, personal, acest demers s-ar putea traduce și astfel: fiecare dintre noi tinde să creadă că doar lui i se întâmplă situația ”x”, dilema ”y”, starea ”k” și, prin urmare, este o excepție de la norma ce reprezintă majoritatea statistică, în lumea celor ce se ocupă de cartilajul rece al cifrelor, uitându-le dimensiunea pur umană, ceea ce îți induce o stare de panică, inițial și vrei să reintri în categoria ”normalilor”, după ce bine-intenționații, de altfel, au avut grijă să te transfere în ecuația ”atipicilor”. După ce continui exersarea (auto)privirii în oglindă, ești condus spre empatie, acceptare, conștientizarea similitudinilor, extragerea esenței miraculoase de adjuvanți care să intervină, în chip benefic, și pe strada ta, în casa ta, la fereastra sufletului tău, aducându-ți semne de blândețe, armonie, tandră complicitate/prelungire a întrebărilor și răspunsurilor de care este atâta nevoie! Când îndrăznești căutarea pe traseul geografiilor conexe, vizionând un spectacol de teatru a cărui tematică răspunde celei a frământărilor proprii și, în completare, descoperind, scormonind după titluri, fragmente, episoade, cărți, filme, spectacole de teatru care tratează același subiect, treptat survin dezlegări dintre cele mai surprinzătoare, terapeutice, catharthice chiar, într-atât încât simți că personajul interpretat pe scenă are, în esență propria-ți poveste, că personajul ești chiar tu! E ca un circuit trepidant de energii definite de un perpetuu du-te-vino.

Meritul întâlnirii cu spațiul sacru al teatrului și/sau al spectacolelor de teatru radiofonic constă și în privilegiul ce ți se oferă, cu generozitate, și anume că, măcar pentru un moment, ai șansa să respiri în acea atmosferă, în acel timp evocat, în acea viață și să îți spui: ”A, acum înțeleg de ce este existența mea atât de confuză!” sau ”A, acum simt că mai există și alte nuanțe și altfel de culori, și piste de investigație pentru situația această din viață. Interesant!…”. Și, astfel, nu înseamnă că aleg(em) teatrul pentru o porție de optimism, ”machiat” ludic pentru a cosmetiza o speranță deșartă. Însă, prin recunoașterea faptului că trăim o dramă, care alternează cu bucuria deplină a unei realizări, cu blândețea, armonia unui moment de liniște sau, dimpotrivă, cu absurdul, reîntoarcerea la teatru are efectul unei clarificări terapeutice, ca și cum am pune, sub lentila lupei, scrisul și, dintr-o dată, textul s-ar limpezi, ar deveni accesibil, iar situația noastră de viață ar întâlni o rază de lumină, având consistența bunei, dreptei măsuri.

Prin urmare, plecăm-revenim (d)in teatru și pășim, din nou, în viață, într-un fel mai liniștiți, știind că există o fisură în orice și în tot, doar că luminozitatea tocmai pe acolo pătrunde și că viața merită să fie trăită, iubită, explorată pentru infinitatea de decoruri și personaje ce ne așteaptă.

Teatrul, acest joc al oglinzilor, în care descoperi ce nu știai că știi despre tine, teatrul-însăși povestea vieții universale, cosmice, îți vorbește despre călătorii în realitate sau în imaginar punând în lumină asemănările, corespondențele dintre scena lumii și scena teatrului.

Iași

Detalii despre obiectivele proiectului în pagina Descoperă scriitorul din tine!

Vezi și: Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!

Pagina de facebook Descoperă scriitorul din tine

Pagina de facebook Diaspora culturală românească

  • Cele patru numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.
  • Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.
  • Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.