”«Lumina literară și artistică» după 50 de numere” de Costin Tuchilă

433
lumina literara si artistica revista leviathan.ro

revista revistelor culturale leviathan.ro logoRevista ”Lumina literară și artistică” a împlinit recent patru ani de la prima sa apariție (aprilie 2014). Inițiată și coordonată de Daniela Șontică, publicația apare ca supliment lunar al ”Ziarului Lumina” și se difuzează împreună cu ”Lumina de Duminică”, editate de Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române. Structura sa a fost definită cu claritate încă de la primul număr, revista devenind în scurt timp cunoscută și apreciată pentru tematica sa, nivelul literar al textelor publicate și acuratețea actului jurnalistic. ”Lumina literară și artistică” cuprinde un interviu cu un scriitor sau artist plastic, un grupaj de poezie, cronici de carte, de teatru, de film, de artă plastică; eseuri pe teme culturale; fragmente de proză. Între personalitățile intervievate până acum: Ana Blandiana, Alex Ștefănescu, Liliana Ursu, Paul Aretzu, Ștefan Mitroi, Octavian Soviany, Monica Pillat, Cassian Maria Spiridon, Theodor Damian, Dumitru Ichim, George Arion, Arcadie Suceveanu, Sever Negrescu, Adrian Lesenciuc, Adrian Munteanu, Florin Caragiu, Robert Șerban, Radmila Popovici, Vasile Baghiu, Tudor Nedelcea, Nicolae Băciuț, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Emanuela Ilie ș.a.

Poezia aduce în prim-plan mai ales creația de inspirație religioasă.

Să răsfoim paginile câtorva dintre numerele apărute în acești patru ani.

”Postmodernitatea e un corp parazit crescut pe trunchiul modernității, care se alimentează din modernitatea muribundă. Depășirea modernității înseamnă situarea în afara ei, în orizontul unei alte paradigme. Postmodernitatea simplifică, fragmentează, lăsând iluzia creației infinite. Dacă vreți, post­modernitatea e timpul în care cunoașterea nu se mai bazează pe Dumnezeu și pe știință, ci doar pe omul suspendat, reflectat în oglinzi paralele. Literatura postmodernității nu e profundă, ci fragmentată. Evident, e necesară o bună cunoaștere a literaturii modernității pentru a identifica fragmentele izolate, dizolvate sau nu, în masa păstoasă a postmodernității.

Marea literatură nu se împarte pe sine în vârste sau generații, ci împarte timpul, îl coagulează în jurul unor nuclee dense ale propriei expuneri de sine. De aceea, nu tot ceea ce se produce azi e literatură postmodernă. În vremuri postmoderne, marii scriitori produc literatură care excede modernitatea, fără a exista cumva posibilitatea asocierii cu postmodernitatea parazită (a se vedea cazul lui Evgheni Vodolazkin, de pildă).

E simplu să ții pasul, în linii mari, cu literatura actuală. Această literatură, fragmentată, cotidianistă și biografistă, a devenit, întrucâtva, un model în cursurile de Creative writing, o manieră. Adică mai devreme sau mai târziu, ea va sucomba ca proiect.”Adrian Lesenciuc, În afara crezului suntem frunze bătute de vânt”, interviu realizat de Daniela Șontică, septembrie 2017.

” În absenţa transcendentului poţi fi doar un bun meşteşugar sau, într-un caz fericit, poţi să te laşi plămădit de transcendent fără să ştii. Totul e să ai, chiar fără a conştientiza, sensibilitatea de a te lăsa lucrat de transcendent. Să te laşi lucrat de pictură. Pictura e ceva viu care te face pictor.” – Mihai Sârbulescu, ”În absenţa transcendentului poţi fi doar un bun meşteşugar”, interviu realizat de Marina Roman, aprilie 2017.

”Eu cred că interesul pentru poezia religioasă rămâne mereu în altarul unei culturi, al unei literaturi. Poezia religioasă nu-şi trăieşte viaţa pe maidanele culturii, respiră mereu aerul pur al albastrului nedesluşit. Trebuie să-l invoc pe Ioan Alexandru, fiindcă el a definit cel mai bine locul, rolul, viitorul poeziei: «Singurii poeţi care au rămas sunt poeţii creştini, pentru că au obiect! Poezia modernă nu mai are obiect. Nemaivestind Învierea lui Hristos, ce să mai vesteşti, ce să mai spui?» Nu e o sentinţă, e o convingere care vine din credinţă nestrămutată. Poezia religioasă are şi adepţi înfocaţi şi detractori înverşunaţi, demolatori nu doar de credinţă, ci şi de cuvânt. E adevărat, poezia religioasă îşi are şi ea păcatele ei, iar şansa ei e ca balansul dintre religia poeziei şi poezia religiei. Poezia religioasă rămâne dacă e şi poezie, şi credinţă în ea, adică dacă reuşeşte să nu cadă în capcana simplei versificări pe teme religioase. Câtă credinţă atâta literatură, câtă literatură atâta credinţă, am murmurat adeseori.” – Nicolae Băciuț, ”Fără Dumnezeu nu e poezie, cuvântul e bolboroseală”, interviu realizat de Maria-Daniela Pănăzan, martie 2017.  

”Viitorul literaturii va însemna întoarcerea ei spre câteva noțiuni aflate astăzi în surprinzătoare scădere de apetit și considerație. Printre ele se află termenii emoție, armonie, trăire, vibrație, talent. Despre ultimul, unul dintre criticii noștri cu reputație spunea că a devenit anacronic, poezia fiind, în esență, apetitul spiritelor cerebrale, ale celor cu înclinație spre descifrarea meandrelor sociale contemporane, iar pentru aceasta nu-ți trebuie dăruiri speciale, ci «calitatea» de a prezenta, «cu sinceritate», relația dintre om și mediul care-l construiește. Pentru mine, ca observator al relației autor-cititor, este clar că această poezie plată, de notație a derizoriului, nu interesează decât pe cineva care are aceleași considerații marginale despre rosturile poeziei, de suficiență față de frumos în sine. Poetul trebuie să redevină cel care scrie pentru ceilalți și nu pentru sine, iar când va face acest lucru, când se va gândi ce îi este necesar celuilalt, ce-l poate mișca și influența, ce îi produce catharsisul, revoluția spiritului, atunci va începe să aibă alte energii creatoare, altă manieră de a modela lucrurile, de a le așeza în echilibru interior.” Adrian Munteanu, „Legătura cu cerul este cea mai puternică și îți modelează ființa”, interviu realizat de Daniela Șontică, ianuarie 2017.

Fotografii din ”Lumina literară și artistică”

De-a lungul anilor, revista a publicat articole demne de interes dedicate lui Rabindranath Tagore (”90 de ani de la vizita lui Rabindranath Tagore în România” de Francisc-Mihai Lorinczi, noiembrie 2016), Vasile Voiculescu (”Ultimele luni din viața lui Vasile Voiculescu”, restituire documentară datorată istoricului literar Alex. Oproescu, aprilie 2016), Marin Sorescu (”Marin Sorescu sau vocația identității românești” de Tudor Nedelcea, martie 2016), Vasile Andru (”Vasile Andru, fuga în atemporal” de Geo Vasile, noiembrie 2016), Ana Blandiana (”Un roman al realităţii româneşti”cronică de Paul Aretzu la ”Fals tratat de manipulare”, august 2017), Radu Cârneci, Gheorghe Istrate, Edgar Papu, traduceri de Octavian Soviany din Paul Verlaine (din volumul ”Înțelepciune”, ianuarie 2017) și multe altele.

O parte dintre scriitorii publicați în supliment au fost invitați la cele trei ediții ale Colocviului de literatură creștină organizat de ”Ziarul Lumina”, excelentă inițiativă culturală. Temele abordate au fost: Literatura religioasă de ieri și de azi (2015); Actualitatea lui George Coșbuc, la 150 de ani de la nașterea poetului (2016) și Poezia închisorilor (2017).

Nr. 6 (51), iunie 2018, al revistei va apărea duminică, 24 iunie 2018. Din sumar: interviu cu Paula Romanescu realizat de Daniela Șontică, poeme de Florin Caragiu, articole de Tudor Călin-Zarojanu (”Cum aniversăm centenarul?”), Laurențiu-Ciprian Tudor (”Țara mea de dor”), Paul Aretzu (”Mântuire prin cuvânt”).

Vezi: arhiva ”Lumina literară și artistică”

Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.