Doi…
Fără poezie despre umbră?
Chiar așa, fără pic de poezie? Nu prea se poate. Știm că umbra este o zonă în care lumina directă, generată de o sursă, nu poate ajunge datorită împiedicării transmiterii acesteia prin existența unui obiect opac între sursa de lumină și zona umbrei. Cam brutală explicație… Dar se poate și mai dură explicația, umbra este o proiecție bidimensională a obiectului opac interpus, reproducând cu o oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia siluetei depinde de mai mulți factori, dar în primul rând de unghiul sub care se găsește suprafața pe care este proiectată umbra față de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării luminii. Mi s-au aburit ochelarii… Dar, țin să vă mai spun, singurele corpuri cerești capabile de a produce umbre semnificative pe Pământ sunt Soarele, Luna și, în anumite condiții, planeta Venus.
Vedeți, din toate aceste motive vă mai spun că muzica este însăşi copia voinţei și, de aceea, efectul ei este mai puternic şi mai pătrunzător decât acela al altor arte, pentru că ele vorbesc numai despre umbre, în timp ce muzica vorbeşte despre lucrul ca atare. Iar prietenul fals este ca umbra care te urmează numai atunci când e soare. Doar că ele, umbrele sunt peste tot în jurul nostru.
Umbra propriu-zisă este partea cea mai întunecată a unei umbre, cea care se află în interiorul acesteia. Penumbra este regiunea în care doar o parte din lumină este ascunsă. În fine, antiumbra este regiunea în care corpul care blochează sursa de lumină apare în întregime în interiorul aceleiași surse de lumină, mai exact discul acesteia. Ei da, un fenomen interesant este efectul de umbră bășicată, acesta se întâmplă atunci când două penumbre se suprapun, iar umbrele încep să se contopească.
Și iată, dacă o persoană ar atinge locul în care este proiectată o umbră, cele două umbre ar converge și ele exact în locul în care se află punctul de contact. Umbrele sunt distorsionate, dar ele arată, totuși, silueta exactă a unui obiect.
Îmi vine greu, după răceala din cuvintele de mai sus, să vă mai spun și altceva despre umbră. Pentru că, totuși, ce este ea? Este acea parte din noi pe care nu o acceptăm și o renegăm? Este acea parte din noi pe care nu vrem ca și ceilalți să o vadă? Este acea parte din noi pe care nu o înțelegem și o respingem, pentru că ne este frică de ea și de consecințele ei?
Este acea parte din noi căreia nu-i vedem valoarea, sensul în viață și calitățile pozitive?
Umbra din noi, scria un eseist vechi, este compusă din gânduri, sentimente și emoții pe care le considerăm prea dureroase sau rușinoase pentru a le accepta. Așa să fie? Mai vedem în săptămânile viitoare…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
