Voi, cei de astăzi, sunteți identici cu cei de ieri? i-am întrebat cândva, vorbind cu elevii mei despre om, despre esența umană, lucruri nasoale, astăzi, pentru generațiile rătăcite din jurul nostru, mereu atacate de tentațiile electronice și, adesea, înfrigurate în ritmuri de manele. Uitați, le-am spus, cineva scria că sinele există atunci când ne trezim şi dispare atunci când adormim, pentru a reapărea apoi pe când visăm. Este acel simţământ că avem un „spirit” care percepe lumea din interiorul unui corp, de care dispunem şi pe care-l controlăm. Vorbim, le-am mai spus eu cu glas domol și ușor neîncrezător, despre propriul nostru sine. Vă asigur că m-au înțeles…
*
Beigbeder crede că există o vreme când oamenii par să aştepte o catastrofă care să le şteargă toate problemele. Păi, să vedem, să ne uităm pe fereastră. Vine, deci, un timp în care oamenii par să aștepte un eveniment important și tragic, care ar șterge datoriile publice, ar reduce suprapopularea. Și, atunci ca și azi, copiii răzgâiați și amnezici din țările bogate ar spera inconștient că un nou cataclism va face loc supraviețuitorilor. Vor să lase și ei o urmă, caută o nouă utopie și noi clivaje, doresc un nou dușman de masacrat, poartă doliu după opțiunile tragice, duc lipsă de distrugeri.
*
Să te plângi că vei muri înseamnă să te plângi că ești om, spunea nu mai știu cine, adică murim câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta. Aici îmi amintesc, Émile Zola… Un filosof credea că moartea nu este un eveniment al vieții. Nu e așa, Bartolomeu Anania a scris cândva că moartea nu există, este o trecere, o punte. „Între moarte și somn este vreo deosebire?”, se întreba el. Și, pentru că nu pot uita vocea gravă a unui prieten de departe, aflat într-o poveste atât de special colorată în nuanțe nedefinite, îi reamintesc lui, dar și nouă, cuvintele lui Emil Cioran: „Moartea-i o fantomă, ca și viața, nu pot muri decât știind că-n rostul lor nu e nicio pierdere și niciun câștig.”
*
Şi ce faci cu acest întuneric care se transformă pe scena socială în ostilitate? Chiar așa am citit undeva: această urmă de animalitate rămasă înfiptă în liberul arbitru al omului vertical reprezintă un tot ce se revarsă ca o cascadă peste fiecare dintre noi zi de zi şi are nevoie de atenţie.
*
La Radio Erevan… Iarăși sunt incorect politic. Am auzit că în România, într-o fabrică, a fost dată jos o lozincă pe care scria: „Mai bine muncim pentru zece ruşi decât pentru un american”. Cum poate fi explicat acest lucru? Am cercetat acest eveniment ciudat mai îndeaproape. Explicaţia e foarte simplă: era o fabrică de sicrie.
*
Economică… „E preferabil să fii încornorat decât văduv: sunt mai puţine formalităţi.” (Alphonse Allais). Și mai puține cheltuieli, adaug eu.
*
O Moarte mică sună la ușă și proprietarul deschide. Pe preș e Moartea mică, așa de douăzeci de centimetri înălțime, cu coasă, cu hârcă hâdă, cu parpalac negru. El: Vai, Doamne, vaaaai! Ea: Stai calm, am venit după hamster.
*
Cu iepuri… Ţiganul aduna vreascuri pe braţ; apare pădurarul şi-l întreabă: ce faci, mă, iar ai venit la furat de lemne? Nu, domnu’, le adun pentru iepuri. Ce, mă, iepurii mănâncă lemne? Eh, dacă nu le mănâncă, le bag pe foc.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
