Holbaților li se mai spune boldiți, dar și zgâiți, bulbucați. Alteori, mai sunt numiți boboșiți, bolbogați, căscați, umflați sau bălăbănoși.
E un exercițiu de răbdare să-i urmărești. Privirile lor holbate și lipsite de orice expresie rătăcesc fără clipire printre obiective, strategii, platforme, programe, direcții. Toate strategice! Și să nu uit, le place DUD-ul… Cum, nu știți ce este? Adică dezvoltarea umană durabilă… L-am văzut pe un domn cu ochelari subțiri cum vorbea despre „viitor de aur, țara noastră are”…
Un personaj celebru spunea că oamenii se uită holbați la mâinile care umblă prin aer. Asta pe scenă, pentru că în viața reală mâinile lor sunt pline, sunt ocupate și încărcate cu parfum de moaște celebre…
Li se mai spune și altfel: bleoșdiți sau măciuliați… A te holba mai înseamnă și a te uita la cineva cu ochii măriți de spaimă, mai ales atunci când apare boarea rece de la DNA. Bine, de la o vreme, nu prea mai apare… Și, vorba lui Sadoveanu, ochii după ce-au s-au holbat, au rămas mici și cu pleoapele încrețite.
Știți cum se numește o femeie cu ochii mari? Ghiolbană… Și pe ea o vedem des, cu ochii holbați și părul vâlvoi. Desigur, va lupta pentru noi, pentru biata ei țărișoară, pentru dealuri și văi și… hăi, hăi!
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
