Marți, 31 ianuarie 2017. Ora 10:00 PM. Membrii guvernului larvar instalat la Palatul Victoria de către finanțatorii exogeni și endogeni ai PSD și ALDE (cu sprijinul tacit al leadershipului PMP) parafează decretul de naționalizare a democrației românești, prin care puterea politică este confiscată de la populație și distribuită discreționar către un grup de neo-nomenklaturiști, în mare parte propulsați în politică prin furt, abuz de putere sau fraudă. În acest răstimp, România urbană și România rurală împart același cer, dar nu și aceleași vise.
Ora 1:35 AM. Documentul aprobat de membrii cabinetului Dragnea, care pune bazele instituției imunității penale pentru infractorii cu funcții publice și, în subsidiar, amputează brațul lung al legii, ca răspuns la solicitările exprese ale finanțatorilor de partid și de grup de interese, este publicat în Monitorul Oficial. Într-o postare pe Facebook în care nu face referire la ceea ce se întâmplă în stradă și la asaltul la statul de executat de marionetele lui de Liviu Dragnea, tătucul identitar al PMP, Traian Băsescu, anunță că și-a atins obiectivul politic și că se retrage. Repet, nicio remarcă la fraierii din stradă, de la războinicul anti-corupție. Doar liniștea bucolică așternută peste un mandat de senator și peste dosarele dematerializate ale membrilor familiei. Peste România rurală s-a așternut liniștea nopții, peste România urbană s-a așternut neliniștea tuturor nopților ce au să vină.
Ora 1:36 AM. Câteva mii de oameni, preponderent din România urbană, sunt în stradă și scandează împotriva mutilării justiției, împotriva capturării statului de drept de către o castă a mafioților politici, împotriva instaurării unei instituții a omertei judiciare, împotriva salvării rudelor și afinilor de răspunderea penală. Multe alte milioane, mai ales din România rurală, vor afla doar mâine de la domnu’ Gâdea și de la domnu’ Ciutacu că niște drogați au ieșit în stradă pentru a le lua lor pensiile și ajutoarele sociale, în schimbul a 50 de lei (25 de lei în plus pentru cei care ies cu tot cu câini).
Ora 2:30 AM. Cea mai mare parte a manifestanților pleacă acasă, urmați în scurt timp și de actorii care au jucat în piesa tâlhăriei guvernamentale. Dintre aceștia din urmă, mulți simt deja fiorii zilei de mâine, când mâna cu miros de tutun a Întâiului Păpușar o să li se așeze părintește pe frunte, spunând: „Vedeți mă că se poate? V-am spus că mă doare pe mine în … de UE„. Presa străină relatează evenimentele din România cu un soi de contemplare delirantă, dar cu o neliniște și incertitudine deloc disimulate.
Ora 3:00 AM. România urbană se liniștește și începe să-și trăiască sentința unui mâine distrus de hoție și corupție. Sentința unei selecții afiliative care nu va fi înlocuită nicicând de meritocrație. Sentința unui anacronism ajuns la paroxism, în care oamenii nepotriviți vor rămâne cimentați în locurile nepotrivite. Sentința unei democrații muribunde, strivite sub șenilele cleptocrației. România rurală trăiește ceea ce a trăit din iarna lui 1947 și până acum.
Ora 7:00 AM. România rurală și România urbană se trezesc. Ceasul arată ora 7:00 AM. Calendarul arată data de 1 decembrie 1989. În lumea de afară, cinstea, dorința de libertate, dorința de echitate și de hegemonie a legii sunt stigmate, iar cleptarhia un modus vivendi al majorității. Rânjetele arogante ale celor din spatele guvernului cleptocrat încep să împânzească jurnalele de știri. Opoziția nu există, singurul care face opozie este poporul. Și, marginal, Klaus Iohannis.
