– Ce ți-a trebuit să votezi cu Ramona? Două tururi ne-au trebuit? Îți place acum circul ăsta toxic interminabil de la TV? – Nu, nu ne mai trebuia încă o mahala grețoasă după afacerea Caracăl! – Ce-a mai fost și-acolo? Vrea și primarul din Caracăl să fie președinte? Nu numai Olguța? – Tu ești pe dinafară, ești departe de lumea noastră dezlănțuită! Și zguduită de dispariția a două fete de liceu din Caracăl. N-au elucidat faptul, dar l-au mediatizat la sațietate. – Hmm, nici noi nu ducem lipsă de orori, se anunță la știri și le urmărește poliția. Dar lasă-i pe ceilalți! Eu pe tine nu te înțeleg, cum poți să contribui la scindarea generală! – Mi-am pus speranța în ea că e o fată sinceră și… – Și că dă frumușică la TV? Și că vorbește îngrijit? – Draga mea, ne trebuie o schimbare! – Ce schimbare să aducă o fată solitară în jungla aia? – Dar nu e singură, e susținută de un partid. – Și mai rău: scoasă în față de partidul escrocului ăluia de Varanu’, care a scăpat după nici 3 ani, deși fusese condamnat la 10, fără să restituie prejudiciul. – Dar ea a umblat atâta prin țară, printre oameni. – A umblat acum, că e în campanie, dar spune-mi ce platformă politică și-a construit ea până acum? – A fost premiantă la școală, a făcut management la Harvard. – Dar am mai multe pretenții de la tine, draga mea, să înțelegi ce se întâmplă în țara asta, că ești pe baricade de 30 de ani! – La Harvard a ținut-o soțul, bancher la multinaționale. – Se știe: cu 30 de ani mai în vârstă ca ea, a fost angajata lui. De la el a plecat! Eu te întreb cu ce s-a afirmat ea ca decizie și realizare politică în țară? A fost primar, prefect, șefă de ONG? – A fost consilier al premierei, dar a demisionat după câteva luni ca să candideze… contra ei, la președinție. [pauză] – Sunt stupefiată că nu realizați că trebuie anihilată caracatița neocomunistă. – De fapt am votat cu Paleologu, că prea mă certasem cu familia și am căzut de acord pentru el. – Ce să vă spun la toată familia voastră de intelectuali? Paleologu, Barna, Diaconu, Cataramă etc. Treisprezece vor să fie președinți, Dumnezeule, 13 la număr, nu au făcut decât să se macine între ei, plus Iohannis, slăbind împreună dreapta, chiar partea de țară pe care o chipurile o serveau… – Ei lasă, acum e clar, o să câștige Iohannis. – Nu-i nimic clar, decât că țara este mai sfâșiată ca niciodată din cauza circului electoral. – Dar Iohannis s-a ținut deoparte de bălăcăreli. – Asta nu le-a plăcut românilor și nici familiei voastre de intelectuali! Voi vreți manele și-n politică! Ce voiați să discute el cu madam premieră, care turuia numai minciuni sfruntate? – Gata, iartă-mă, nu mai pot, sunt intoxicată! Eu nici nu mai deschid TV-ul!
– De la tine am primit mai multe reportaje de C. Mesea Paraschivescu: românii au cea mai veche scriere din lume, cu 1000 ani înaintea sumerienilor; filonul de aur pur știut numai de daci, dispozitivul cu fenomene paranormale din Bucegi și Ceahlău; cuptorul de metale de acum 6000 ani; primele ființe umane au fost în România… – Aici pot să o combat și eu cu reportajul pe care ni l-a trimis „turistul” nostru despre construcțiile de andezit extraordinare din Bolivia de acum 17.000 de ani, care presupun tehnica avansată a unei civilizații arhaice sau… extraterestre. – Nu mă cucerește doamna C. M. Paraschivescu cu descoperirile ei șocante din România. De fapt mă intrigă: prea își învăluie în ton misterios montajele înălțător românești și internațional conspiraționiste. S-a specializat pe teme incendiare… sau le creează. Ca mulți alți jurnaliști de… internet. Mi-ar plăcea să aud ocazional de la ea și teme clarificate. – Are și dintr-astea, mai rar însă. Ți le trimit.
– Mai demult TVR1 anunța la știri că un studiu despre televiziunile europene clasează TVR drept cea mai „trivială” televiziune din Europa. Prezentatorii noștri nu au tradus termenul englez mai nuanțat, cu „nesemnificativ”, sau „facil”, pe lângă „primitiv”. – Cel puțin își fac autocritica: și eu am auzit de la ei că mai nou consumul de cultură s-a deplasat către formele facile, concerte open air, cluburi și altele cu public mult. Bravo, formatorii noștri de opinie recunosc că sunt triviali. – De ce să ne mirăm de nivelul în scădere al mediilor? De la educație se trage! De la lipsa ei: tot de la TV aflăm, german sau român, nu mai contează! Aflăm că adulții citesc din ce în ce mai puțin copiilor, care nu învață să țină o carte în mână. Studiul PISA despre performanța școlară a elevilor de 15 ani din72 de țări plasează România spre coada clasamentului, cu 44% analfabetism funcțional. – Ha-ha-ha, sunt curioasă dacă plâng câțiva românași pe Facebook la știrea asta. Ei care se grăbesc de regulă să dea sute de like-uri la olimpicii lor, nu la marea masă incultă. – Nici Germania nu stă bine în clasamentul Pisa, cu sistemul lor fracturat pe landuri… Finlanda e în frunte! Detașat, de mult timp! – Credeam că Germania cu tehnica, muzica, filozofia și universitățile ei dă tonul la excelență academică… – Percepția asta e perimată. Mai nou vin străinii în valuri la Berlin și stau la coadă cu orele, anume ca să pătrundă în templul muzicii… –Simfonice? Berthoveniene? – Crezi tu! Vin la clubul de muzică tehno din Berghain, la templul exceselor de sex și droguri. Se dau, pe bani mulți, desigur, și nici măcar pe sub mână, vreo șapte feluri de stupefiante. Se știe care indivizi îți pot procura drogul preferat. De la bar poți să-ți cumperi un soi de extasy. Ocazional moare câte un client de supradoză, chestie tolerată de ani de zile. Astea sunt reportajele la TV-ul german! – E corect ce am citit pe portalurile de știri românești că poliția germană nu mai răzbește cu clanurile arăbești din Berlin? – E adevărat! Așa ni se duce vestea! La nici un kilometru de parlamentul german, de Bundestag, e țara lui Papură Vodă: clanurile fac ce poftesc, crime, droguri, prostituție, spargeri spectaculoase. Un exemplu: furtul tezaurului regilor saxoni din palatul din Dresda în 2019, evaluat la peste 100 de milioane de euro, sau al monedei de aur pur de 100 de kilograme din muzeul Bode-Berlin (doar 5 milioane). Își râd de nemții proști și îi doare în cot de justiția germană. Ei se supun ordinii clanului și se fălesc cu isprăvile lor, le crește prestigiul în lumea interlopă. Se iau la întrecere în fărădelegi. Se iau la bătaie cu clanurile rivale. Numai de Remmo, Bushido și de Abou-Chaker auzi la radio-tv în ultimele zile. Poliția e neputincioasă. [pauză] – Măcar la noi se dau și fapte diverse tragi-comice: un cărăuș de stupefiante a fost prins cu un transport masiv de cocaină exact în ziua când nu s-a dus la biserică să se roage pentru reușita acțiunii! Sau: o șalupă cu o tonă de cocaină a fost găsită de un cioban răsturnată în Delta Dunării, iar câteva zile mai tărziu pachețele de cocaină pluteau pe Marea Neagră. – Să știi tu că de la români eu mai sesizez printre rânduri și știri pe care nu le aflu de la francezi sau de la BBC, nicicum de la nemți. Românii nu sunt într-atât de aliniați la linia oficială. Aflăm de racilele noastre, cum că România se află la coada clasamentului de folosire a fondurilor europene, dar se află în fruntea clasamentului de fraudare a acestor fonduri. De aici rezultă pentru ascultătorul atent că acele puține fonduri care sunt accesate sunt totodată și fraudate! – Din păcate auzim și veștile despre rețelele de proxeneți români extinse în toată Europa, unde româncele sunt cele mai numeroase prostituate.
– Nu mai suport filmele pe tema holocaustului. Din mileniul trecut, de când am pus piciorul în Germania, tot dintr-astea se dau la cinema și la TV! Prea își pun cenușă în cap! De parcă nu s-au răscumpărat cu vârf și îndesat față de evrei. – Păi au o traumă, madam! Nu numai ei, ci toată Europa, după focul și para prin care nemții au trecut lumea, conduși de Hitler. – Da’ lui Lenin și lui Stalin și KGB-iștilor de ce nu le fac proces și nu-i proscriu pentru eternitate? Genocidul lor este și mai macabru! – Până se hotărăsc rușii să-și facă singuri proces de conștiință, și-l fac nemții de 70 de ani, că sunt ei filozofi! [pauză] Au și filme bune, madam, crede-mă: am văzut unul proaspăt, o comedie amară, cum la un colocviu de studiu al holocaustului, se înamorează un expert, cu bunic mare nazist, și o fată, care căuta urmele bunicii ei la Auschwitz. Ei sunt oricum striviți de moștenirea de ură și de cenușă lăsată de familii și au reacții violente. Își pun totuși la mijloc coșmarurile care-i obsedează și tandrețile pe care nu au reușit să le trăiască încă. Parcă vor să expieze unul prin celălalt. Foarte bine jucat! [pauză] – Sigur, ne trebuie și nouă cineaști capabili să „împace” strănepoții politrucilor comuniști ai anilor ’40–’60 cu strănepoții deținuților politici. Mai înainte de asta ne trebuie condamnarea publică, națională și internațională. Dar nici cum o fac nemții, până la suprasaturație, încât ajung la efectul contrar, de respingere.
– În fine, canalele de stat și ziarele serioase trag concluzii după 30 de ani de sortare conștiincioasă a gunoiului de către germani: toate ambalajele prevăzute cu punctul verde ecologic, mai ales cele din plastic, nu se pot recicla. Sau costă într-atât de mult că nimeni nu vrea să facă afacerea. – Cunosc, afacerea e falimentară: arderea plasticului para-sortat în instalația germană Deuna, care a costat miliarde, eliberează aceeași cantitate de CO2 conținută în plasticul ars. Deci unde este avantajul ecologic, dincolo de fiascoul financiar? – Draga mea, populația sortatoare trebuie prostită, deșeurile scrupulos sortate trebuie să dispară! În ajutor sar firmele căpușă sau mafiote, care, necontrolate, debarcă deșeurile în Indonezia, Bulgaria sau în oceanul planetar… Titlul e pe măsură, „Marea țeapă cu reciclarea plasticului” [Die große Plastiklüge].
– Printre dezinformări și fapte șocante mai prinzi totuși și reportaje cu natură fermecătoare sau filme, multe documentare, cu menire de propășire a speciei sapiens. Dar trebuie să le cauți cu lumânarea. Ca cel despre Betty Williams, activista pentru pace: femeile din Belfastul anilor ’70 au cerut și au impus pacea, încetarera guerillei stradale dintre IRA Irish Republican Army și Armata Britanică. Când civilii și copiii erau uciși în fața casei, în focuri de arme și grenade. „Femeile au făcut pacea”. Femeile din ambele tabere s-au întâlnit la ceai, cu copiii lor și au ieșit împreună în marșuri stradale. Conflictul dintre irlandezii protestanți (loialiști față de coroana britanică) și cei catolici începe deja cu Henry al VIII-lea și-l amplifică fiecare monarch britanic, chiar și Cromwell. Fiecare tabără provoacă și ucide pe cealaltă de câte ori are ocazia. Conflictul s-a aplanat odată cu intrarea Irlandei și a Marii Britanii în UE, dar riscă să reapară după Brexit.
– Gremiul de experți germani din diverse domenii, care evaluează ce este etic sau nu în viața națiunii [Ethikrat], nu e de acord ca vaccinații să se miște mai liber (turism, cultură, gastronomie). Fiindcă redobândirea unor drepturi cetățenești doar de către vaccinați i-ar molesta pe nevaccinați, divizând societatea prin invidie. – E-n firea neamțului să poarte dezbateri asupra invidiei, Neiddebatten! Adică de ce să aibă vecinul mai multe avantaje decât mine, doar pe motiv că s-a vaccinat? Chiar că este etic-elevată ce-stiunea! – Mai ales e publică! Prin ce publică, mediile „libere” sunt atotputernice: prin selecția și prin distorsionarea informației ne sucesc mintea ahtiată de senzațional, de succes rapid, de îmbogățire și notorietate. Practic ne servesc ce le cerem. În loc să ne formeze și să ne reformeze ca oameni drepți, își înțeleg libertatea de expresie ca libertate de manipulare a instinctelor ieșite de sub controlul nostru. [pauză] Furori a făcut recent în America Anna Sorokin… – Unde în altă parte ar fi avut o astfel de posibilitate? E de groază? – Nu, e de râs în hohote! Cum o amărâtă de imigrantă rusoaică în Germania, nici frumușică, nici cu carte, doar tinerică, se dă drept mare moștenitoare germană la New York… – Asta presupune totuși o oarecare inteligență machiavelică! – Definitiv, presupune că a știut căror proști să le joace farsa asta… prin care ea a trăit vreo cinci ani la New York în mare lux și cheltuială, pe banii altora sau împrumutați de la bănci! – Asta le place americanilor, inventivitatea! Chiar dacă profită de prostia altora! – Nu-s simpatici? După ce au prins-o și au băgat-o după gratii vreo doi ani, Annei i-au crescut cotele de simpatie, pe medii, desigur, la nivel hollywoodian! În închisoare a desenat schițe care se vând la licitații și acum își scrie vita. Netflix a cumpărat de la ea drepturile de filmare pentru o serie TV! – Voilà ce ni se servește! Ca să învățăm și noi!
– Toate răzmerițele actuale, declanșate după toate nuanțele și extremele individului, sunt posibile prin coordonarea rapidă de pe rețele. Și pun mare presiune pe ordinea de stat. – Ca și cele de redresare morală de la noi din Piața Vctoriei cu „Jos mâinile de pe justiție” sau ca Roșia Montana să intre în patrimoniul natural și cultural UNESCO… – Dacă la noi e benefic, statul român fiind corupt, pe americani, francezi, germani etc., adică în democrațiile bine consolidate, stângismul alimentat de politica corectă neo-marxistă atacă statele la temelie. – Spui cu asta că Google, Twiter, Facebook & Co, prin tehnologia pe care o pun la îndemâna tuturor, zdruncină ordinea existentă, exact ordinea care le asigură lor profituri astronomice? – Informația nu e pusă la dispoziția tuturor! Vezi bine că Rusia și China, Coreea de Nord și alte dictaturi cenzurează pe net tot ce este antistatal. Și aplică sancțiuni dure. Democrațiile sunt permisive! – Și se autodistrug în felul acesta. A fost un film francez premiat la Cannes în 2019, Les Misérables, pe tema luptei de guerillă a câtorva polițiști francezi prin banlieues la Paris. Presiunea devine insuportabilă când un tânăr de culoare din suburbie filmează cu drona o încleștare stradală, în care un polițist intimidează prin forță. Filmul devine proba de condamnare pentru polițist… – Ca la Minneapolis în 2020, care s-a transformat în front de război antirasial după ce s-a pus pe YouTube filmulețul cu polițistul Chauvin (ce nume predestinat!), care îl imobilizează pe negrul George Floyd, apăsându-i genunchiul pe ceafă. Scenă filmată pe viu, cvasi-instantaneu virală și cu potențial de scânteie de revoluție. – Istoria e nedreaptă: la comuniști nu s-au filmat și difuzat torturile atroce în masă, ca să servească de probe irefutabile unde duce comunismul, cu care se îmbată revoltații de azi contra capitalismul. – Hmmm, comunismul era pentru mase, nu pentru individ, și a dat-o în bară zornăitor. Or capitalismul e pentru individ și tot nu o scoate la capăt…
– Trist, dar adevărat: se practică în presă şi în mass-media cultul in-culturii și al senzaționalismului. Abundă veștile cu crime publice nepedepsite, falsificări luate drept fapte autentice, pedofilism şi proxenetism, trafic de droguri, sex şi arme de toate calibrele, homosexualitate afişată la vârfuri, politicianism de bâlci, toate conjugate pe internet cu un limbaj necioplit, suduitor. Nu numai la nemți, dar și la francezi, englezi, austrieci sau elvețieni. Cacofonia politică se rostogolește pe medii și ia amploare ca bulgărele de zăpadă. La TV vedem pe toate canalele, aservite liniei guvernamentale, că ce reușesc cu chiu, cu vai decidenții germani să dezbată și să decidă azi, până mâine sunt atât de presați de lobby-iști și de alegători, încât se grăbesc să dezmintă, să retracteze și să-și ceară scuze. Tot așa de trei ani! – Te-ai înfierbântat prea din cale-afară! Ce să mai zicem noi de mediile noastre din țară? Trist, îmi trezești un gust sterpezit de Occident care expiază schizofrenic. [pauză] Nu găsești pe undeva vreo știre mai bunicică? [pauză] – Ba da! Există oameni care inventează dispozitive de salvare a naturii, de absorbție și refolosire a plasticului. Alții creează frumusețe în ciuda constrângerilor „corecte”. Există încă oameni nealterați, întregi, implicați. [pauză] Există uimitor de multe locuri încântătoare pe pământ, în natură și în cultură. Și canalul ARTE! Caută și vei găsi!
Germania
Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère
