Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe

Anii ’70 – Haideți, frumoaselor, că ne așteaptă taxiul jos. N-am luat mașina lui papa, ca să ciocnesc cu voi o cupă la barul Melody,...

Anii 2000 – Pisoiaș, nu plânge, mami, poimâine vin prietenii tăi. – De ce m-ai luat de la Brăila? – Pisu, dar așa am vorbit,...

– Onorificelor, ce bine o ducem noi, că dăm din nou o tură pe malul muzeelor. – Ce avem azi în program? – Tizian...

Anii ’80 – Cine sună la mine la ușă în ajun de an nou? – Compania dvs. de revelion vă stă la dispoziție. – Aaa!...

– Totu-i bine la noi, nu-ți face griji. – Ce face prietena ta, e și ea bine? E acasă? – Și ea e bine,...

Oglinda de bronz a apei face fețe-fețe negre. Băieții sunt liniștiți, ei nu trebuie să vorbească de complezență ca fetele. Tăcem și tragem la...

– Am ținut neapărat să te văd, de-asta am insistat pe lângă prietenul din Köln să mă pună în legătura cu tine. – Știi...

– Mănâncă liniștit și pe urmă pleci, zece minute nu contează, doar nu ai oră fixă de ședință. Nu știu de ce intri în...

– Ce-i cu tine la ușa mea duminică la prima oră? – Sunt în campanie electorală. – Să nu-mi spui că ai intrat...

– N-ai să crezi cu cine am dus o conversație protocolară… – ??? – Cu Obama! – Poate în vis sau în virtual… –...

– Tu, da’ ce-i aici la tine? M-am crezut în sala de așteptare a unui pediatru din Islamabad: numai mame învăluite în negru, fiecare...

From: Directorul To: Colega, Subject: Health – How to lose weight : Dragă Colega, Ar fi fantastic dacă poți să-mi comanzi preparatul și să mi-l trimiți...

– Ce te doare? – Îmi trebuie un certificat medical pentru mâine, ca să am trei zile. – Plecați în weekend prelungit? Nu v-ar...

– Ce mare de flori! Inundă toată capela. – Au restaurat pictura pur canonic aici înăuntru. – Au avut un artist bun: a pictat...

– Credeam că pierdem matchul după repriza întâi. Cu 2 la 1 și cu galeria aia infernală a coreenilor. – Ar fi trebuit să...

– Constatăm: în fața ușilor încuiate stau 20 de membri ROM prezenți la adunare, înarmați cu 7 procuri de la colegii absenți, reprezentând majoritatea...

– Cum te distrezi? – Țaca-paca prin casă, cu unele treburi amânate. Nu mă mai uit la televizor, pentru că numai de corona vorbesc…...

– ”The apparition of this face in the crowd; Petal on a wet, black bough”. – Dar suntem în plină lumină și nu...

Fereastra mea de la baie dă spre răsărit. Plouă mărunt și temeinic, plouă bacovian peste Germania, ca într-un noiembrie nesfârșit. Aici nu are nicio șansă pârjolul...

– Ți-ai deschis un birou și aici, la ortopedie, colega? – M-au înnebunit asigurările, uite câtă hârțogăraie am de rezolvat. Nu-ți mai spun de...

– Nepoată dragă, permite-mi să ți-l prezint pe domnul ministru și doctor în drept la Paris... – Nu ai spus esențialul, dragă prietene... și...

– Îi strangulezi copilăria și o să te țină minte când va fi mare. Ne-ai înnebunit pe toți cu răbojul tău. – Mamă, lasă...

– Amica, șșșș, liniște, tu n-ai nicio vină, tu nu puteai să faci nimic. Tu ești oricum speriată de bombele tale. Nu ești tu...

– Ce ziceți, fetelor, ne angajăm în acțiunea „Stress & the Cities”? – Ooo! Îi ții un toast voluptuos sărbătoritei? Atunci să curgă șampania...

Florika Waltère (Germania) vă propune o rubrică săptămânală (duminica) despre viața în tumultul marilor orașe, cu tot arsenalul ei de sentimente, trăiri, circumstanțe. Textele, cu...