„Om – Umanitate” de Nicolae Lotreanu 

53
nicolae lotreanu om umanitate

logo al treilea ochiLumea contemporană traversează o epocă de tranziţie în care îşi riscă însăşi existenţa datorită acumulării fără precedent a unor mijloace cu o forţă distructivă aproape imposibil de evaluat, pe de o parte, iar, pe de altă parte, datorită epuizării marilor ideologii care au infuzat un optimism aproape fără margini minorităţilor purtătoare de schimbări. Dar ce poate fi o lume în care idealul suprem este supravieţuirea, dacă nu încăpăţânarea muribundului de a se agăţa de o speranţă iluzorie, refuzând operaţia salvatoare? Omenirea nu are nevoie de speranţe inventate, de jocul probabilistic al strategiilor nucleare sau financiare pentru a se putea considera la adăpost de pericole. Abandonată într-un câmp al presiunilor imediate, fără deschideri strategice de anvergură, umanitatea se va resemna să asiste la propriul sfârşit.

Se poate observa, fără mari eforturi de cercetare, că evoluţia societăţii contemporane concentrează în sine posibilităţi de construcţie care par nelimitate. Acumularea fără precedent, atât ca amploare cantitativă, cât şi ca anvergură calitativă, a unor mijloace capabile să transforme radical lumea în care trăim, să extindă spaţiul vieţii omului dincolo de limitele terestre şi chiar ale sistemului solar ni se înfăţişează atât ca o binefacere potenţială generală, dar şi ca o ameninţare a cărei realitate devine tot mai apăsătoare. Societatea umană a atins pragul tehnologic dincolo de care devin posibile atât bunăstarea generalizată, cât şi sinuciderea. Şi poate că nu există cuvinte atât de grave încât şocul lor să fie suficient de puternic pentru ca o conştiinţă deplină a acestei ambivalenţe să fie în sfârşit dominantă în proiectele de expansiune ale acţiunii social-umane.

Nu ne place să ne amintim că actualul nivel de dezvoltare a lumii pe care o numim „civilizate” a fost obţinut cu un preţ imens: regiuni întregi ale globului au fost devastate; calea de dezvoltare a fost presărată cu hecatombe; popoare întregi au dispărut din competiţia umană; biosfera a fost infestată cu deşeurile giganticei maşini industriale, iar ritmul muncii şi al vieţii moderne riscă să devină omeneşte insuportabil. Dezvoltarea lumii s-a produs, de asemenea, discriminatoriu: opulenţa, risipa, consumul exacerbat în condiţiile jefuirii resurselor au fost rezervate unei minorităţi umane în vreme ce majorităţii i-a fost hărăzit efortul maxim şi sacrificiul pentru a recupera o „rămânere în urmă” de care n-a fost responsabilă sau cea mai cruntă sărăcie.

Astfel, ceea ce numim astăzi umanitate are sens doar dacă se referă în general la specia umană, dar dacă desemnează comunitatea oamenilor de pe această planetă, aşa cum optează orice opţiune umanistă, atunci umanitatea este foarte aproape de o imposibilitate datorită sfâşierilor, decalajelor şi dezbinărilor care o împiedică să se agrege. Pentru a avea cea mai mică şansă, umanitatea ar trebui să treacă dincolo de lanţul divizările conflictuale din economie, politică, societate şi cultură.

Ceea ce se numeşte om ne apare mai degrabă ca o noţiune care ascunde mai degrabă realitatea cea mai diversă cu putinţă decât să o reflecte pregnant, cu atât mai mult cu cât aceasta este îmbibată de situaţii antagonice. Chiar trebuie să uităm că astăzi om înseamnă magnatul arogant faţă în faţă cu muncitorul transformat în maşină de producţie şi de consum; tehnocratul, sau mai degrabă mediocratul, în spatele naivului alegător provincial; politicianul încrezător şi aparent energic în mijlocul unei mulţimi amăgite, oferindu-se adesea cu disperare manipulării; omul alb – turist împăcat cu sine – şi omul de culoare care se zbate să-şi regăsească originalitate pierdută; militarul în spatele unor arme înspăimântătoare, faţă în faţă cu contribuabilii încrezători – ţintele sale potenţiale; incorigibilul mic-burghez, încrezător în confort şi politică –  victimă preferată a teroristului criminal etc.?

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.