„Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicându-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine.” – Omar Khayyam.
„De-i prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic. Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le oţet omorâtor.” – Omar Khayyam.
La 18 mai 1048 s-a născut la Nișapur, Iran, Omar Khayyam (sau Khayam), poet, matematician şi astronom persan (m. 1131, Nișapur, Iran). A avut o viață extrem de agitată, dacă ținem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayyam a scris, mai târziu, că a fost, în perioada tinereții, „martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o mână de oameni, chinuită și puțin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecționării și adâncirii științei lor”. În lucrarea Discuții asupra unor probleme de algebră (1070) se ocupă de rezolvarea ecuațiilor cubice, fiind primul matematician care studiază acest subiect. Ajunge chiar la rezultate remarcabile, bazându-se pe metoda intersecției secțiunilor conice cu cercul. Khayyam își pune problema rezolvării ecuației de gradul III în mod asemănător celei de gradul II (deci, prin radicali), dar nu reușește acest lucru. Totuși, el nu disperă și afirmă chiar că „acele forme” vor fi găsite de cei care îl vor urma. A studiat și Elementele lui Euclid, fiind, cu precădere, atras de celebrul postulat al paralelelor, căruia încearcă să-i dea o demonstrație. Se ocupă și de problema coeficienților binomiali, care apar în triunghiul lui Pascal.
S-a ocupat și cu teoria fracțiilor analizând problema egalității a două rapoarte prin fracții continue. Poetul persan a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai luminați oameni ai vremii sale. Realizările sale în domeniul matematicii și astronomiei, descoperite de europeni secole mai târziu, au uimit lumea academică occidentală.
În fața marilor mistere ale vieții, Khayyam își declină capacitatea de a înțelege. Chiar dacă a aflat răspunsul multor întrebări, savantul-poet descoperă că înaintea sa se ridică altele, la fel de importante, care așteaptă să fie deslușite. Khayyam a încercat să înțeleagă lumea și rostul omului prin știință sau religie și s-a confesat în poezie. Poate că „suprema înțelepciune” constă nu într-o atitudine arogantă generată de mulțumirea că a înțeles câteva dintre tainele universului, ci din acceptarea smerită a faptului că sunt încă multe lucruri de descoperit.
„Am avut profesori străluciţi.
M-am bucurat de progresele şi de succesele mele.
Când mi-amintesc de savantul care am fost,
îl compar cu apa care ia forma vasului şi cu fumul pe care îl împrăştie vântul”.
(Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 126 (1945), traducere de Al .T. Stamatiad)
Tudor Vianu spunea că Omar Khayyam „…dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”. Iată câteva expresii ale pesimismului lui Khayam:
„Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure – Roata de Azur
Arde-n scrum și pulberi! Spuneți, unde-i fumul?”
„Noapte, stele… Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-amețitoare —
Trec pe lângă tine – aștrii rotitori…”
Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite rubaiate). Acestea au un conținut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism.
Surse: Poeme persane (Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Șabestari, Hafez) Traducere din limba persană și note: Otto Starck. Prefață: George Grigore. Editura Herald, Colecția Princeps, 2012.
Kurt Scharf (îngrijitor de ediție): Die schönsten Gedichte aus dem klassischen Persien. Übertragen von Cyrus Atabay, München 1998 (ediția a doua, 2004), postfață, München, 1998 (ediția a doua, 2004), p. 179–217.
E. Nicolau (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului.
Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 126 (1945), traducere de Al .T. Stamatiad.
Wikipedia.
Arhiva rubricii Filă de calendar
