”Păcatul originar?” de Nicolae Lotreanu

52
pacatul originar nicolae lotreanu

fila de calendar rubrica leviathan.roSă ne imaginăm un târg de carte. Pe holuri, este un continuu du-te-vino de vizitatori. Într-un loc, în care holul are o mai mare lărgime, un autor vorbeşte despre cartea pe care o lansează unui grup de ”interesaţi”. Cei care trec, în general nu se opresc, dar din când în când, câte unul, întoarce capul involuntar la auzul unui cuvânt, al unei expresii ori la ecoul unei idei. Rareori se întâmplă ca mai mulţi să se întoarcă în acelaşi timp. Trecătorii sunt în continuă mişcare, ca un fluviu, iar vorbele autorului curg şi ele pe apele acestuia, parcă fără să se mai poată opri.

În afara celor ocazionali, fiecare vizitator vine la târg cu un interes/scop anume, iar reacţiile sale sunt diferite de ale celorlalţi, am putea spune aproape unice dacă îi luăm în seamă pe cei mai avizaţi.

O revelaţie ar putea să scânteieze în mintea unui observator exersat: provenim cu toţii din aceeaşi sursă creatoare, constituim o mare imensă şi de o incredibilă diversitate, iar căile pe care le urmăm sunt diferite şi spre ţinte individualizate. Dar nu se ştie prin ce nenorocire, aceste căi s-au standardizat, s-au modelat în aşa fel încât cei mai mulţi le preiau de-a-gata, pierzând legătura intimă cu sine şi uitând că nu-şi pot găsi menirea decât pe o cale proprie. Tot ce mai rămâne din unicitatea fiecăruia se sterilizează într-o dualitate sfâşietoare: bine – rău. Acesta poate fi considerat păcatul originar adevărat, care, paradoxal, se repetă din generație în generație.

Mulţi cred că singura soluţie ar fi ieşirea din această dualitate, dar se pare că mult mai important ar fi să nu cazi victimă acestui dualism, adică să nu comiţi păcatul originar. Deşi pare să fie aici o contradicţie, păcat originar înseamnă mai degrabă un păcat care îl pândeşte pe fiecare individ la naşterea lui (vezi botezul creştin) şi nu a fost comis o dată pentru totdeauna de cuplul originar. Şi de fapt în esenţă acest păcat nu este înfruptarea din pomul binelui şi răului, ci neascultarea poruncii divine şi părăsirea căii care a fost hărăzită inițial omului: un individ – Eva – a păcătuit şi a atras un alt individ – Adam – să săvârşească acelaşi păcat. Apoi lanţul s-a desfăşurat și se desfășoară prin succesiunea generaţiilor.

Singura posibilitate de a evita păcatul originar este să nu te abaţi de la calea ”care îţi este hărăzită” – ţie şi numai ţie, să ai un singur Dumnezeu, adică un scop-ideal, care să depăşească durata presupusă a vieţii tale, să nu-ţi faci ”chip cioplit”, adică să nu ai modele, şi atunci faptele şi gândurile tale nu au cum să dăuneze cuiva. Nu poţi păcătui decât cu gândul şi cu fapta, cu voie şi fără de voie, deci eşti pe deplin responsabil pentru descoperirea şi urmarea căii proprii. Cu sine, mereu aproape de sine, şi cu lumina divină, în faţă, nu vei fi niciodată victima dualităţii bine – rău.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.