La data de 15 septembrie 1774 a început prima domnie a lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească (1774–1782). Acesta a reorganizat fiscalitatea și administrația, iar în domeniul justiției, a promulgat un nou cod de legi – Pravilniceasca condică. Este o culegere de legi întocmită în anul 1775, publicată și pusă în vigoare abia după cinci ani, în 1780. Ea a fost scrisă în limba greacă și în limba română. Denumirea de Pravilniceasca condică este convențională, deoarece oficial ea s-a numit, în limba greacă, Sintagmation nomicon, iar în limba română, Mica rânduială juridică. Prin această legiuire s-a făcut un pas important în direcția modernizării organizării justiției. Pravilniceasca condică cuprinde și unele dispoziții corespunzătoare relațiilor de producție capitaliste în curs de apariție.
În Pravilă, de inspirație predominant cutumiară, se amestecă obiceiul pământului cu dispoziții ale dreptului bizantin. Pravila este o legiuire tipic feudală, care apără proprietatea feudală și reglementează în mod amănunțit dijma și claca. Din punct de vedere al dreptului moștenirii, a consacrat principiul masculinității.
Pravilniceasca condică a lui Ipsilanti s-a aplicat în Țara Românească până la 1 septembrie 1818, când a fost abrogată de Codul lui Caragea.
Sursa: Wikipedia.
