Pe 26 noiembrie 1909, acum 115 ani, a avut loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera absolută a piesei Viforul de Barbu Ştefănescu-Delavrancea. În distribuție: Petre Liciu, Constantin Nottara, Ion Petrescu, Ion Brezeanu, Zaharia Bârsan, Tina Barbu, Olimpia Bârsan ş.a.
În literatură Delavrancea debutează în anul 1878 cu volumul de poezii intitulat Poiana lungă, semnat Barbu, iar în anul 1883 debutează ca nuvelist cu opera Sultănica, urmată de Bunicul, Bunica, Domnul Vucea şi, mai ales, Hagi Tudose (1903). Din anul următor publică sub pseudonimul „Delavrancea”. Inspirându-se din folclor, a lăsat câteva basme de o neasemuită frumuseţe: Neghiniţă, Palatul de Cleştar, Dăparte, Dăparte, Moş Crăciun etc.
Barbu Ştefănescu Delavrancea este cunoscut publicului larg mai ales pentru trilogia sa istorică: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910), plină de un suflu romantic.
Ca politician, se remarcă prin deţinerea mai multor demnităţi: primar al Bucureştilor (1899), ministru al Lucrărilor Publice (29 decembrie 1910 – 27 martie 1912), ministru al Industriei şi Comerţului (din 10 iulie 1917), deputat.
Unul dintre cei mai mari oratori români, pe lângă colosala-i operă, nu atât cantitativ, cât prin frumuseţea şi stilul ei, a fost şi un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generaţii de strămoşi, de moşi şi de părinţi l-am visat şi noi, şi acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpaţii ne sunt şira spinării”.
Surse: Enciclopedia României, Centrul de Documentare „Dimitrie Gusti” al SRR.
