
Cu 261 de ani în urmă, în 5 octombrie 1762 avea loc la Burgtheater din Viena premiera operei Orfeu şi Euridice de Christoph Willibald Gluck (1714–1787), versiunea italiană (Orfeo ed Euridice), operă în trei acte pe un libret de Ranieri de’ Calzabigi, primul produs al colaborării dintre cei doi autori. Rolul lui Orfeu este scris în original pentru castrat (contratenor), fiind interpretat la premiera vieneză de Gaetano Guadagni.
După 12 ani, în 2 august 1774, are loc la Paris (Palatul regal) versiunea în limba franceză a operei, Orphée et Eurydice, libretul fiind tradus de Pierre-Louis Moline. Această versiune, revizuită, cuprinde și două foarte apreciate numere de balet, Dansul furiilor (finalul primei scene a actului al II-lea) și Dansul spiritelor binecuvântate (pentru flaut și corzi, actul al II-lea), pagini memorabile prin sugestiile create, vorbind de la sine despre imaginația scenică a compozitorului și despre tehnica sa instrumentală.
Versiunea modernă, cu rolul Orfeu pentru mezzosoprană, îi aparține lui Berlioz (1859).