Acum 206 ani, în 6 aprilie 1814 a avut loc prima abdicare a lui Napoleon I, la castelul de la Fontainebleau, pe 11 aprilie semnându-se Tratatul de la Fontainebleau, care reglementa exilul lui Napoleon în insula Elba. După o tentativă de sinucidere pe 12 aprilie, pe data de 20 aprilie 1814, Napoleon își ia adio de la Garda sa în curtea castelului de la Fontainebleau și apoi pleacă în exil în insula Elba. Episodul ultimei cuvântări din marea curte a castelului a rămas cunoscut sub numele de „Les adieux de Fontainebleau”. Cuvintele transmise de Napoleon Gărzii au fost consemnate în Manuscrit de 1814 al baronului Fain:
„Soldați din Vechea mea Gardă, vă spun adio. De douăzeci de ani, v-am regăsit în mod constant pe drumul onoarei și al victoriei […]. Cu oameni ca voi, cauza noastră nu era pierdută. Dar războiul era interminabil; ar fi fost război civil și astfel Franța nu ar fi devenit decât mai nefericită. Am sacrificat deci toate interesele noastre în fața acelora ale patriei; plec. Voi, prietenii mei, continuați să serviți Franța […]. Dacă am consimțit să supraviețuiesc, este pentru a servi în continuare gloria noastră: vreau să scriu marile lucruri pe care le-am făcut împreună. La revedere, copiii mei! Aș vrea să vă strâng pe toți la piept; să sărut măcar drapelul vostru.”
O extraordinară versiune a Uverturii 1812 (*) de Piotr Ilici Ceaikovski, Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam, dirijor: Antonio Pappano, Prinsengrachtconcert, 2013.
________
(*) Prin Uvertura solemnă „Anul 1812”, op. 49, în Mi bemol major, compozitorul comemora expediția militară nereușită a Franței împotriva Rusiei. Înfrângerea Franței l-a forțat pe Napoleon I să iasă cu armata lui din teritoriile ruse. Momentul acesta a fost semnificativ în istorie, fiindcă războaiele lui Napoleon au luat o altă întorsătură, anul 1812 primind o importanță excepțională. Prima audiție absolută a lucrării a avut loc în 20 august 1882, sub conducerea dirijorului Ippolit Al’tani, într-o catedrală neterminată din Moscova, numită Hristos Mântuitorul.
Muzică programatică, Uvertura 1812 începe cu o rugăciune, care reamintește de bisericile ruse, anunțând totodată declarația de război din partea împăratului Napoleon. Momentul aceasta este urmat de o temă melodică sugerând victorii din trecutul Rusiei. Apoi tema încredințată cornilor evocă plecarea armatei. Citarea imnului Franței, La Marseillaise, aduce în memorie ocuparea Moscovei, în septembrie 1812. Dansul popular rus sugerează momentul opririi armatei lui Napoleon, iar retragerea ei din Rusia este exprimată printr-un diminuendo. În ultima parte a uverturii, compozitorul readuce melodia religioasă, interpretată de întreaga orchestră, cu clopotele care sărbătoresc eliberarea Rusiei. Între efectele loviturii de tun și ieșirea armatei franceze din Rusia, Ceaikovski introduce imnul național al Rusiei din vremea aceea, Domnul să îl păzească pe țar. Imnul rus este, de fapt, replica la imnul Franței, prezentat la începutul compoziției.
Orchestra: 1 flaut piccolo, 2 flaute, 2 oboaie, 1 corn englez, 2 clarinete în si bemol, 2 fagoturi, 4 corni în Fa, 2 corneți în Si bemol, 2 trompete, 3 tromboni (2 tenor, 1 bas), 1 tubă.
Percuție: timpani, tobă mare, tobă mică, cinele, trianglu, clopote. Gongul și tam-tam-ul sunt și ele folosite des în orchestrație, mai ales în cazul concertele din săli.
Viori prime și secunde, viole, violoncele, contrabași.
În această versiune în aer liber, sunt folosite cu mare efect un sistem complex de clopote și focuri de pușcă live. Corniștii cântă în picioare în final, cu instrumentele ridicate (paviglione in aria).
Arhiva rubricii Filă de calendar
