Prima audiţie a Simfoniei dramatice „Romeo şi Julieta” de Hector Berlioz (24 noiembrie 1839)

83
afis prima auditie romeo si julieta de berlioz

fila de calendar rubrica leviathan.roAcum 181 de ani, la 24 noiembrie 1839 (ora 14.00), avea loc în Grande Sale du Garde-Meuble de la Couronne din Paris prima audiţie a Simfoniei dramatice „Romeo şi Julieta” de Hector Berlioz, dedicată lui Paganini şi cântată sub bagheta compozitorului (orchestra şi corul reuneau 201 de interpreţi).

Inspirată de tragedia lui Shakespeare, pe un libret de Émile Deschamps, Simfonia dramatică „Romeo şi Julieta”, op. 17 are 3 acte (7 părți): I. 1. Introduction: CombatsTumulteIntervention du princePrologue – Strophes – Scherzetto; II. 2. Roméo seulTristesseBruits lointains de concert et de balGrande fête chez Capulet. 3. Scène d’amourNuit serèneLe jardin de Capulet silencieux et déserteLes jeunes Capulets sortant de la fête en chantant des réminiscences de la musique du bal. 4. Scherzo: La reine Mab, reine des songes; III. 5. Convoi funèbre de Juliette: „Jetez des fleurs pour la vierge expirée”. 6. Roméo au tombeau des Capulets – Invocation: Réveil de Juliette – Joie délirante, désespoirDernières angoisses et mort des deux amants. 7. Finale: La foule accourt au cimetière – Des Capulets et des MontagusRécitatif et Air du Père Laurence, Aria: „Pauvres enfants que je pleure”Serment de réconciliation: „Jurez donc par l’auguste symbole”.

Conform primei audiții – voci: solo contralto, tenor, bas; Corul din Prolog (12 voci); Corul Capulet (42 voci); Corul Montague (44 voci). Orchestra (100 instrumentiști): flaut piccolo, 2 flaute, 2 oboaie (oboiul 2, și corn englez), 2 clarinete, 4 fagoturi, 4 corni, 2 cornete, 2 trompete, 3 tromboni,oficleid (bass tuba), 4 timpane (2 timpaniști), 2 tamburine, 2 triangluri, tobă mare, talgere, crotale (mici talgere antice), 2 harpe (care pot fi dublate sau triplate în Actul II), viori prime și secunde, viole, violoncele, contrabași.

„Într-o măsură, Simfonia dramatică «Romeo și Julieta» este un hibrid, e drept, ieşit de sub pana excepţională a unui maestru al efectelor de culoare. Comparaţia cu Delacroix, care «îşi inventa desenul pentru culoare», este cât se poate de exactă şi aplicabilă întregii creaţii (puţin peste 30 de titluri) a lui Berlioz. Nu în inventivitatea melodică, nici în transformarea melodiei într-un «personaj melodic», cum aprecia un critic, ca în Simfonia fantastică sau în Harold în Italia (1834), rezidă individualitatea pregnantă a compozitorului, ci mai ales în expresia coloritului orchestral, domeniu în care rămâne un veritabil inovator. Urmăriţi chiar şi acest Romeo şi Julieta, unde vocile intervin tot cu valoare simili-instrumentală. Simfonia în şapte părţi se impune prin dramatismul maselor cromatice, prin deplasările, combinaţiile, suprapunerile de culori, totul în registrul proporţiilor uriaşe – ori numai sugerate a fi aşa. Grandioasele mase sonore ale lui Berlioz au şocat în primul rând prin expresia inedită, în epocă, a revărsărilor de culoare. Culoarea este la el destăinuirea trăirii psihologice. Or, acceptând acest punct de vedere, percepţia muzicii sale se sprijină permanent pe un fel de insolită preavizare a ascultătorului. Treptat, ajungi să înţelegi că fiecare instrument, fiecare timbru, fiecare asociaţie timbrală consumă la Berlioz un episod psihologic.

Romeo şi Julieta se pretează de minune unei asemenea viziuni. Pentru motivul fugato de la începutul simfoniei, motiv al urii dintre cele două familii rivale, sunt alese violele: sunetul mai estompat dar mai plin, nuanţa concentrată indică perfect sentimentul acestei rivalităţi aproape coşmareşti. La viori, sugestia ar fi fost ratată. Motivul este preluat de violoncele, apoi de viorile prime şi secunde. Spre sfârşitul simfoniei, îl vom auzi la cor, într-un pasaj de virtuozitate vocală. Se pot extrage nenumărate fragmente pentru a le analiza din acest unghi şi rezultatul nu ar fi o personificare a timbrelor şi efectelor de orchestraţie, ci urmărirea unui programatism psihologic, atât de întrebuinţat de compozitor. Un amplu şi masiv recitativ încredinţat alămurilor vesteşte intervenţia prinţului din Verona, flautele şi clarinetele insinuează motivul balului, scena balconului este o pânză cu tonuri pe rând transparente şi întunecate, de rar rafinament muzical. Pe urmele Balului din Simfonia fantastică, acel vals cu o atât de limpede scriitură romantică, Grande fête chez Capulet este o piesă construită într-un contrapunct deloc savant, dar de o capacitate expresivă ieşită din comun. În timp de corzile şi suflătorii de lemn intonează tema explozivă a petrecerii, instrumentele de alamă suprapun un motiv amplu, cu note lungi, sumbre, prevestind tragedia. Este o modalitate de a comunica intensitatea frământării psihologice, care află mereu în Berlioz muzicianul cel mai înzestrat pentru a o exprima. Regina Mab sau Zâna visurilor este o muzică onirică, fantezia ei cromatică plină de infinite transparenţe şi jocuri stranii având o fascinaţie greu comparabilă în istoria muzicii. Micile talgere antice folosite în acest scherzo, pe care compozitorul le văzuse într-un muzeu din Napoli (proveneau de la Pompei), punctează cu sunetul lor ascuţit şi slab această compoziţie ce depăşeşte prin mirajul ei misterios simpla feerie. Psalmodia din Convoiul funebru al Julietei este încredinţată vocilor omeneşti («Apportez des fleurs, Juliette expire»). Muzica funebră, convoiul funest se îndepărtează într-un studiu cromatic şi el rar: patru fagoturi, un corn englez şi un corn devine copleşitori prin senzaţia creată. Această asociaţie timbrală conţine mai mult decât eventuala sugestie tragică a clarobscurului. Este un fel de noapte eternă, o imagine spectrală indicată cu teribil fior de instrumentele respective. În fine, delirul morţii e punctat de duetul coardelor şi clarinetului.

Totul pare mereu nou şi atât de modern în limbajul acestui muzician care a ştiut să exprime cel mai adânc şi complex zbucium al conştiinţei.” – Costin Tuchilă, fragment din cap. Lansarea în abis, în vol. În căutarea capodoperei, București, Editura Viitorul Românesc, 2002.

Simfonia dramatică „Romeo și Julieta” – integral. Orchestra Națională a Franței. Soliști: Marianne Crebassa, Paolo Fanale, Alex Esposito. Dirijor: Daniele Gatti, 18 septembrie 2014, Théâtre des Champs-Elysées, Paris

Fragment: Grande fête chez Capulet, Orchestra Filarmonică a Radio France, dirijor: Mikko Frank, Radio France Auditorium, 14 septembrie 2018. Cu o surpriză a dirijorului, amuzantă și pentru instrumentiștii din orchestră.

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.