Să mai spună cineva că nu se poate și la case mari… Citeam acum vreo cinci ani despre efectele crizei bugetare din SUA, cu blocajul instituțiilor publice, cu efectele „demne” chiar și de plaiurile noastre legendare. Astfel, granița cu Canada mai era păzită doar de un singur om, care ar fi trebuit să mai curețe și copacii pe o rază de 8 891 km. S-au închis cimitirele din Europa, adică 20 de cimitire cu soldați americani din cele două războaie mondiale. Nu mai puteau fi controlate sancțiunile asupra Iranului, pentru că nu mai funcționa Oficiul pentru Controlul Activelor Străine.
Lângă baza militară din Kentucky, aflată și ea în criză, începuse goana după alimente, se făceau provizii pe termen lung și, în mare parte, fără salarii. S-a anulat cursa de 100 de mile din munții Apalași, pentru că traseul trecea prin parcuri naționale, care au fost închise. S-au sigilat și muzeele locale administrate de stat, așa că se bucurau proprietarii de muzee private. 800 000 de bugetari au primit rații de mâncare și reduceri la prețul alimentelor, iar Smoke House din St. Louis a pregătit un sandviș special și economic, dar și unele gustări gratuite. Și multe altele asemenea…
Nu știu precis cum mai e acum, privațiunile s-au mai „diversificat”, mă gândesc că toate acestea, pentru bugetarii români, sunt exerciții obișnuite, de ani întregi noi ne strecurăm printre amăgiri și lipsuri. Chiar dacă la noi, se spune că buget există… Îi așteptăm răbdători chiar și pe bugetarii americani, îi putem învăța să trăiască mult mai rău, cu leafa mică a unui biet profesor de liceu mai tânăr, cu mărunțișul din portofel al unui profesor pensionar…
Succes, domnule Biden! Nu vă gândiți să candidați și la prezidențialele noastre de anul viitor? Semnați apoi un pact de coabitare cu ciudata coaliție și treaba-i garantată! Emigrați în Africa…
