Nu o dată scriitorul Matei Vișniec a vorbit despre importanța Festivalului de la Avignon pentru afirmarea dramaturgiei sale. De mai bine de un sfert de secol, adică aproape pe durata unei jumătăți din istoria secțiunii off, creată în 1966, domnia sa este neîntrerupt prezent pe afișul acesteia, acum un vast carusel cu peste 1300 de spectacole pe ediție, un imens târg teatral pentru mai mult de o mie de companii angajate anual într-o uriașă competiție a creativității. Și este socotit aici un incontestabil rege! Aici unde i se joacă de fiecare dată câteva piese, iar spectacolele cu aceste piese au obținut mai multe nominalizări și premii ”Coup de cœur de presse”. Ne amintim de fascinația cu care Matei Vișniec a vorbit, în cadrul Conferințelor Teatrului Național din București, despre această ”capitală mondială a teatrului”, ”veritabilă aventură culturală și umană”, producând o vrajă pe măsură asupra auditoriului, și de satisfacția cu care a fost primit documentarul artistic dedicat drumului său teatral la Avignon, realizat de Andreea Știliuc (TVR Iași) și prezentat în cadrul celei mai recente ediții a altui mare festival, cel de la Sibiu, unde dramaturgul a avut de altfel o activă, pertinentă participare ca moderator de întâlniri culturale, a lansat ultimul volum de poeme și a ținut o emoționantă conferință despre parcursul poetic al domniei sale.
Semnalăm aici spectacolele care, la ediția de anul acesta a festivalului francez renumit în toată lumea, poartă amprenta acestui dramaturg francez de origine română, jucat astăzi pe scene din peste treizeci de țări. Alături de virtuți care țin de calitatea actului creator, de estetica scenei, copios comentate de presa franceză, ca întotdeauna foarte atentă la fenomenul Avignon, spectacolele dau seama deopotrivă de unele confluente reveniri sau de vivacitatea unor noi trasee de colaborare și piste de inspirație dramaturgică. Ele au reprezentații multiple pe toată durata festivalului.
• Capodoperă a dramaturgiei lui Matei Vișniec, ”Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintali”, piesă a cărei acțiune se desfășoară într-un azil psihiatric moscovit, în ajunul morții lui Stalin, este reluată în viziunea lui Victor Quezada-Perez, cel care a semnat premiera ei absolută în 2007, același care cu un alt titlu, ”La Mémoire des Serpillères” (Compania ”Umbral”), s-a situat în 2015 în primele zece spectacole din off-ul Avignon-ului și a primit o nominalizare la premiul ”Coup de cœur de presse”. El transpune scenic acest coerent și sugestiv demers împotriva totalitarismului într-un registru circumscris unui comic de factură specială, unde centrul de greutate este metafora clovnului care devine călău, iar trimiterile fine la societățile de astăzi au cântărit mult în aprecierea cronicarilor francezi de teatru. Spectacolul poate fi văzut la Fabrik Théâtre.
• După succesul cu repetiție la Avignon (”Silence du Miroir”), Bruno Abadie revine cu o nouă privire asupra volumului ”Teatru descompus sau omul pubelă” și cu un alt decupaj, în spectacolul ”Demain, la nuit” (regie și interpretare), creat anul trecut, în care inserează și trei poeme de Matei Vișniec. În aprecierea presei de specialitate, este o adaptare ”cursivă și inteligentă”, ”o călătorie poetico-fantastică”, în care ambientul sonor și eclerajul ”conferă consistență și o vibrație aparte”, în care ”regia și întrepătrunderea textelor denotă o gândire bogată și conduc la un spectacol emoționant”, ”de mare calitate” . Se joacă la Albatros Côté Rue.
• Un mare succes anul trecut la Avignon, ”Cum am dresat un melc pe sânii tăi”, text de inefabilă poezie și iradiant umor, o incursiune imaginară în straturile intime ale iubirii, se reia în actuala ediție. Acolo unde a fost produs, la Atelier Florentin al lui Salvatoare Catabiano, actorul care susține acest savuros one man show. Montarea este discret dar cu mână sigură condusă de regizorul Serge Barbuscia (regie și scenografie), director al Théâtre du Blacon, teatru cu activitate permanentă în Avignon. Spectacolul a fost înfățișat și publicului parizian în Théâtre de la Contrescarpe, dar a făcut în această primăvară și deliciul publicului de la Teatrul Dramaturgilor din București, în cadrul ediției a X-a a Festivalului de poezie, eveniment cuprins în Sezonul Franței în România. Imediat după aceea a fost furtunos aplaudat la Festivalul Teatrului Municipal din Suceava, unde ne-am putut bucura de histrionismul spumos al monodramei, tradus cu remarcabilă empatie de regizor și de vibranta interpretare actoricească pe o largă paletă de fine nuanțe, de la lirism delicat la savuroase accente suprarealiste.
• O creație de dată foarte recentă este ”Les mots parleurs”. Născut dintr-o comandă a regizoarei Denise Aron-Schröpfer, noua producție a Compagnie des Ondes duce cumva cu gândul la efectul ludic din ”Cabaretul cuvintelor”. Prin faptul că se adresează tuturor vârstelor, însă, ea ne face să ne reamintim și alte piese cunoscute, precum ”Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” sau ”Extraterestrul care dorea ca amintire o pijama” (inspirată de soarta miilor și miilor de copii români cu părinți plecați la lucru în străinătate), adică o dramaturgie care îl preocupă acum, pentru că, așa cum ne declara de curând într-un interviu, simte necesitatea acestui gen de spectacole. Presa franceză sublinia faptul că, în strânsă colaborare, autor, regizoare și actori, cu toții reușesc să facă din cuvinte ”niște personaje pline de umor și energie”, într-un spectacol ”vesel, gingaș, lucid”. Se joacă la Théâtre Barretta.
