Revista culturală „Rinocerul”, nr. 3 (15), martie 2021

41
rinocerul

revista revistelor culturale leviathan.ro logoA apărut nr. 3 (15), martie 2021 al revistei „Rinocerul” cu subtitlul „Teatrul absurdului şi absurdul realităţii”, revistă culturală aflată sub egida Fundaţiei Spirit Românesc Pro – Arte şi Caritate, înfiinţată în anul 1990 de către dramaturgul Dinu Grigorescu, fondator al Editurii Ghepardul (1991) şi al revistelor culturale „Scorpion” (1990), „Ciripit de păsărele” (2016) şi „Rinocerul” (2019), precum şi al teatrelor independente Scorpion ‒ Bucureşti şi Zamora‒ Valea Prahovei.

Director fondator şi executiv & redactor-şef al revistei de cultură Rinocerul este Dinu Grigorescu, comediograf, poet, eseist şi cronicar dramatic, membru al Uniunii Scriitorilor din 1990, membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici (urmaş), fost secretar general şi subprefect tehnocrat al Capitalei, preşedinte fondator şi executiv al Fundaţiei Spirit Românesc Pro ‒ Arte şi Caritate din 1997;

Vicepreşedinte: Alexandra Ares, dramaturg, romancier, teatrolog, cronicar dramatic şi analist politic, doctor în teatrul american, membru al Uniunii Scriitorilor şi al UNITER, fost redactor de ştiri la CNN New York şi director de comunicare la Casa ONU din Bucureşti;

Director adjunct & secretar general de redacţie: Dr. Vlad Lungu, jurnalist cultural, scriitor, cofondator al publicaţiei „Rinocerul”;

Redactori: Mircea M. Ionescu ‒ Rubricile teatrale „Amanta mea”, Thalia”, dramaturg, scriitor, cronicar dramatic şi jurnalist cultural, membru al Uniunii Scriitorilor; Premiul de Dramaturgie „I. L. Caragiale” al Academiei Române pe anul 2017;

Mihai Lungeanu, regizor de teatru, membru al UNITER;

Petru Solonaru (poet şi eseist);

Cornelia Grosu-Soare (romancier şi jurnalist);

Gabriel Burlacu (poet şi prozator);

Colaboratori: Grid Modorcea (poet, prozator, romancier, dramaturg, scenarist, eseist, jurnalist cultural, critic de teatru, film & artă, cineast, membru al Uniunii Scriitorilor şi doctor în arte) ‒ corespondent New York;

Prof. Felicia Mîrza (traducător şi jurnalist) ‒ corespondent Oxford.

Din cuprins:

Editorialul acestui număr cuprinde Mesajul naţional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2021 – 27 martie, semnat de Ion Caramitru, actor, regizor de teatru, Preşedintele UNITER / Centrul Român ITI cu titlul Teatrul văzut din cuşca de sufleor:

„De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori. Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supravieţui ca, apoi, să reapară mai viu şi mai puternic. Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă şi-şi găseşte libertatea în respectul faţă de cuvânt şi dragostea faţă de public. Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în aşteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii şcolii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranţa lor de a fi urmăriţi? Vânaţi sau adulaţi? Rezervaţi sau protestatari?Intraţi pe scena goală şi deschideţi cuşca de sufleor. Textul e acolo. Şoapta e în aşteptare. Discursul incendiar. Mai lipseşte un amnar şi voinţa de a pune capăt nepăsării. Teatrul oferă lecţii de dicţiune, de atitudine, de respect faţă de rostire, de civilizaţie. În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare. Aveţi încredere în noi, oamenii de teatru, care, alături de un public credincios, asigurăm permanenţa unei insule a libertăţii, a unui altar laic al cunoaşterii de sine…”

Gong…2021!, despre condiția actorului „vocea scenei” pe timp de pandemie, eseu ce poartă semnătura regizorului Mihai Lungeanu:

„…Se aprinde o lumină pe centrul scenei, în fața cortinei. Acolo ar trebui să fie el, Actorul: cel care clipește,apoi ne privește, apoi ne zâmbește și, în fine, ne vorbește. În toate limbile pământului, în același timp. Dar care (tocmai azi, de ziua lui) lipsește! El, Actorul, dacă ar fi acolo, ar putea cânta, dansa, plânge, râde, recita, declama, dialoga… dar dacă nu poate fi acolo, ce altceva ar mai putea face?! Nu poate face decât singurul lucru pe care știe să-l facă cel mai bine: să interpreteze un rol. Rolul actorului viu, nu rolul «fantomei» sale (filmată, televizată, montată, mediatizată, prelucrată și up-datată non-stop). Deși (tocmai azi, de ziua lui) nu îl putem vedea acolo unde s-a aprins lumina și unde îi este locul, îi putem auzi totuși bătăile de inimă cu care se pregătește să intre pe toate scenele lumii, la același binecuvântat gong aniversar (pentru a cânta, dansa, plânge, râde, recita, declama, dialoga…). Și mai putem auzi (și asculta), cu melancolia senectuții sau cu speranța tinereții, monologul sau dialogul care ne place cel mai mult… Iar el, Actorul, ne va oferi cea mai frumoasă interpretare din toate câte pot exista… Pentru că el, Actorul, neputând fi (tocmai azi, de ziua lui) prezent în fața noastră, s-a mutat pe scena construită (cu multă vreme înainte) în sufletele noastre (rămase nepervertite, necumpărate, neîmbolnăvite). Și astfel Actorul și Sufletul se vor întâlni în marea sală de teatru a minților noastre, unde aplauzele vor dura cât vrem noi… și unde cortina nu s-a lăsat niciodată peste spectacolele din care facem și noi parte! Așadar, este momentul cel mai prielnic să zâmbim și noi, chiar dacă (azi) zâmbetul nu se (mai) vede… Pentru că, din spatele luminii, se aude totuși vocea scenei: «vreme trece, vreme vine»…

Mesajul internaţional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2021 ‒ 27 martie de Helen Mirren, actriţă de teatru, film şi televiziune (versiunea română: Ozana Oancea)

Impasul dramaturgiei româneşti contemporane. Rubrica: Punctul pe „I” de Dinu Grigorescu:

„În condiţia scenică tot mai precară, am putea spune chiar discriminatorie, a piesei româneşti de ieri şi de astăzi, din perioada comunistă şi postcomunistă, cenzura ideologică a fost înlocuită de cea comercială, pe fondul unor discrete, dar arogante discriminări între generaţii, care, în esenţă, afectează tocmai libertatea neîngrădită a culturii scrise. Situaţia gravă este şi mai agravată de perpetuarea mentalităţii false că nu există dramaturgie originală valoroasă, că publicul nu mai este interesat de ea şi că nu vine la spectacole (!!), că genul dramaturgic a devenit excentric, marginal, că marii autori, dramaturgii în viaţă, nu mai interesează pe nimeni, că premiile ocolesc dramaturgii, că cei care totuşi sunt premiaţi de instituţii publice sunt desemnaţii unei noi generaţii care tinde să devină exclusivistă. Se joacă mai puţin şi pentru faptul că sunt mai puţine teatre bugetate, iar cele particulare, eroice, care contribuie la promovarea dramaturgiei autohtone, întâmpină multiple dificultăţi. Mai există şi concurenţa emisiunilor televizate, imposibil de contracarat. […] Consider nu numai că există dramaturgie valoroasă, ci că există chiar prea multă, şi mă refer strict la comedie, dar constat un cumul de factori ce provin din pulverizarea interesului naţional al literaturii şi al proliferării maculaturii, după bunul plac managerial, al instituirii unei dictaturi materiale, iar nerecompensarea efortului dramaturgic este şi un semn al dispreţului faţă de excelenţă.”

O zi tristă a culturii naţionale de Acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române:

„…Celebrând cultura naţională ne întoarcem mereu la Eminescu, la zestrea spirituală a naţiunii întruchipate de el, la virtuţi, la valori şi la încredere. Eminescu se apără singur prin creaţia sa şi astfel protejează şi cultura naţională. Deocamdată, nu putem să facem ceremoniile consacrate, nu ne putem ilumina sufletele faţă în faţă, ochi în ochi şi suflet către suflet, dar putem să facem încă un lucru extraordinar de simplu: să ne bucurăm de limba noastră, de literatură, de muzică, de artele plastice, de ştiinţele fundamentale, de medicină, adică de toată creaţia spiritului românesc, pusă sub înaltul patronaj al lui Eminescu. Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă şi fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români şi că participăm la concertul internaţional, adică la dialogul dintre naţiuni. Datorăm acest dialog identităţii noastre naţionale, pe care au exprimat-o toţi marii creatori ai culturii române, în frunte cu «cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc».

Cartea de teatru: „Cronici crocante” de Radu F. Alexandru, dramaturg, Preşedintele Filialei Bucureşti ‒ Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor:

„…Nu cred că mai este astăzi vreun dramaturg contemporan care să poată pune pe masă un volum de 600 de pagini între coperţile căruia să consemneze cu maximă rigoare şi cu un spirit critic de necontestat evenimentele notabile din viaţa a 30 de teatre (scenă – TV – radio), pe parcursul ultimilor 14 ani, aşa cum o face Dinu Grigorescu în ultima apariţie editorială, Cronici crocante, Editura Ghepardul. Nu este prima incursiune pe care reputatul dramaturg o face într-un domeniu atât de vitregit astăzi, critica teatrală, dar cartea pe care e-o pune la dispoziţie este un document de o valoare cu totul specială. Pentru că trăim într-un timp al efemerităţii, al superficialului şi al vulgarităţii; pentru că valoarea a ajuns un produs de tarabă, care se tranzacţionează, în principal, pe apartenenţa la o gaşcă sau alta (de orice natură ar fi ea); pentru că, e timpul s-o spunem răspicat, corupţia a cotropit toate nivelurile spaţiului public. Într-un asemenea timp, al pescăruşilor morţi, şansa de-a avea în mână o mărturie obiectivă, sinceră şi dezinteresată despre ce s-a întâmplat pe parcursul anilor în lumea atât de vulnerabilă şi greu încercată a spectacolului teatral trebuie salutată cu bucurie şi recunoştinţă…”

Noutăți editoriale:

Minunatele călătorii ale lui Radu Cosma Ana Blandiana despre volumul Ocolul pământului în 300 de file: călătorie pe harta și prin harta lumii.

Al 39-lea „copil de bibliotecă” al lui M. M. I.Ioan Cristescu, critic literar,managerul Muzeului Naţional al Literaturii Române, despre volumul Cartea cu „Idoli şi Legende” de Mircea M. Ionescu.

Noua utopie a lui Grid Modorcea. Arta sportului: Plăcere și agresivitate de Grid Modorcea.

Mircea M. Ionescu: „Amanta mea, Thalia”: Aleea Celebrităţilor Satiricus.

Grid Modorcea, dr. în arte: Demitizarea Ioanei d’Arc, cronică de film.

De la Ken Rosewall la Lefter Popescu: Despre volumul Lecturi subiective de Gelu Negrea, cronică de Horia Gârbea, dramaturg, poet, prozator, traducător, eseist, critic literar, jurnalist, Preşedintele Filialei Bucureşti ‒ Poezie a Uniunii Scriitorilor.

Fiul negustorului Pistachio sau Povestea băiatului cu faţă de copac, cronica literară de Dinu Grigorescu la volumul de proză scurtă Fiul negustorului Pistachio, semnat de Andreea H. Hedeș.

Arhiva rubricii Revista revistelor culturale 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.