”«Se poate să nu cunoaștem pe moralistul național?» – Dintr-o gazetă de demult” – articol de Pușa Roth

430
Pușa Roth Viața Capitalei revista anii 1910

Din presa de altadata rubrica logo leviathan.roMarţi, 20 decembrie 1911 apărea la Bucureşti primul număr al gazetei intitulate ”Viaţa Capitalei”. De la 1 ianuarie 1912, subtitlul este redactat şi în limbile franceză şi germană: ”Journal spécial pour tous les artistes Roumains et étrangers”; „Artisten Fachblatt, Zeitschrift für sämmtliche Variéte Artisten und Direktoren für Rumanien und Ausland”. ”Viaţa Capitalei” se dorea a fi o ”revistă de spectacole teatrale, de artişti români şi străini, de informaţii din ţară şi străinătate”, tipărită la Tipografia „Cooperativa” (strada Belvedere, nr. 6), cu o periodicitate de trei numere pe lună, format 34 x 24 cm, 12 pagini ilustrate, cu câte 3 coloane.

Numărul costa 25 de bani. După câte se pare, au apărut doar 3 numere (20 decembrie 1911, 1 ianuarie 2012, 10 ianuarie 1912), fără a se cunoaşte componenţa redacţiei. Ciudat este că publicaţia, chiar de la primul număr, abundă de reclame, care i-ar fi asigurat o existenţă lungă, dar nu există vreun document, o explicaţie care să lămurească scurta sa apariţie.

În primul număr, pe pagina întâi, comitetul de redacţie a motivat apariţia acestei reviste ca o necesară publicaţie atât pentru artiştii români, cât şi pentru cei străini, după modelul similar din Occident. Idee generoasă pentru promovarea actului artistic, în general, atât în ţară cât şi în străinătate. Comitetul atrage atenţia că în această revistă nu se vor publica ”articole pornografice”, adăugând ironic că materialele de acest gen vor fi lăsate ”în seama revistelor cu pretenţii”. Evident că sunt articole care nu se referă doar la teatru, artişti, spectacole, pentru că nu se doreşte o revistă exclusivistă, aşa cum înşişi autorii subliniază: ”Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei”. Este adevărat că acest comitet (anonim pentru noi) a avut ”un dinte” faţă de moralistul naţional (nu ştim la cine se referă, dar poate fi persoană importantă!) pe care, pur şi simplu, îl categoriseşte farsor. Să fie aceasta o posibilă explicaţie a acestei apariţii efemere?

Un cuvânt

Ne-am hotarăt să dăm la iveală Viaţa Capitalei pentru că înainte de toate ea răspunde unei cerinţe de mult simţită, și va umple golul de până acum.

Să ne explicăm.

Mai întâi ne lipsea până acum o revistă a tuturor artiştilor de varietăţi, un organ al lor, care să se ocupe cu mişcarea teatrelor de acest fel, şi cu un număr de chestiuni strâns legate de dânsele.

În această privinţă statele occidentului ne dau o dovadă nediscutată.

Ca şi în centrele apusului, de azi înainte, toţi artiştii noştri de acest gen, şi toţi cei străini, vor avea revista în care să-şi poată spune păsurile, unde vor putea să discute obiectiv părerile lor.

Viaţa Capitalei are scopul să procure informaţiuni gratuite celor cari au nevoe, şi să ofere noutăţi de cel mai mare interes pentru artiştii de această categorie, desigur tot aşa de onorabilă ca oricare alta.

Organe similare au ajuns în străinătate prin interesul şi concursul artiştilor, la o desvoltare de altfel foarte explicabilă. Ţinta noastră este aceeaşi. Să fim de folos artiştilor de concerte şi de varietăţi, români şi străini.

Dări de seama ale mişcărei teatrelor din oraşele principale din apus, notiţe şi recenzii, asupra debuturilor artiştilor la noi, în Capitală şi în toată ţara, articole de interes general pentru aceeaşi artişti din categoria specială de care ne ocupăm, se vor găsi în coloanele noastre. Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei.

Nu se vor putea citi nici odată în coloanele Vieţei Capitalei articole pornografice Acestea le lăsăm în seama revistelor cu pretenţii.

E bine să se ştie însă că larma moraliştilor de duzină nu ne va impresiona.

Pe aceşti moralişti şi pe fiecare în parte, îi cunoaştem à fond. Şi, se poate să nu cunoaştem pe moralistul naţional?

El e de sigur cel dintâi şi cel mai puţin grăbit client al cluburilor şi şantanelor.

Moralistul naţional, când se hotărăşte să nu mai facă pe mobila clubului, ci să plece la domiciliu, se întâlneşte totdeauna cu lăptăreasa.

Cu toate acestea deşi adolescenţa şi a doua copilărie şi le-a trecut în atmosfere mai viciate unele ca altele, suntem convinşi că el, fatalul moralist, va fi cel dintâi care, proptit de uşa vr’unui tripou cu proptele mult mai cotate, va striga că au apărut alţi duşmani, ai moralei, ai moralei ultragiate.

Rău face moralistul că uită amănuntul că toată viaţa a fost un grav, solemn, ridicol şi arhitectonic stâlp de cafenea, că e cel mai mare şi mai insuportabil chibiţ, şi că se dă în spectacol apărând morala. Săraca !

Farsorule!

*

Dar articolul acesta, tinde, – după cum vedeţi,– să ia proporţiile transiberianului. De aceea ne oprim, convinşi că activitatea noastră viitoare, va dovedi utilitatea revistei Viaţa Capitalei.

COMITETUL”.

Fotografii din revista ”Viața Capitalei”, anul I, nr. 1, 20 decembrie 1911. Legenda: 1 – Yolanda Iris, p. 2; 2 – Reclamă Casino de Paris, p. 2; 3 – Vera Dolorosa, p. 3; 4 – Emil Dumitrescu, p. 4.
Fotografii din revista ”Viața Capitalei”, anul I, nr. 1, 20 decembrie 1911. Legenda: 1 – Yolanda Iris, p. 2; 2 – Reclamă Casino de Paris, p. 2; 3 – Vera Dolorosa, p. 3; 4 – Emil Dumitrescu, p. 4.

Pentru cititorul de azi am reţinut câteva date din cuprinsul primului număr al revistei ”Viaţa Capitalei”. Din pagina 2 aflăm că la Casino de Paris concertează de ceva vreme artista franceză Yolanda Iris. Alături, pe coloana din dreapta, reclama la Casino de Paris ”cel mai elegant şi mai artistic teatru român de varieteuri”. O altă prezenţă la acelaşi teatru: Vera Dolorosa, cu un repertoriu de ”cântece franceze, ruse, italiene şi engleze”.

”Unul din cei mai reputaţi cupletişti români, Emil Dumitrescu a jucat în trupele Leonescu, Hagiescu, Bobescu, şi în urmă a fost angajat la fabricile de gramofoane din Berlin, pentru plăci românești de cuplete.

Cupletistul Emil Dumitrescu a facut şcoală la Paris pe lângă Mayol şi alţi cupletişti cunoscuţi în toată lumea. El va întreprinde curând un turneu în ţară cu un repertoriu nou.

Actualmente d. Emil Dmnitrescu cântă la Varieteul de Nord din Calea Griviţei No. 79.” (pagina 4).

Reclamă din revista ”Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 1911, coperta 2
Reclamă din revista ”Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 1911, coperta 2

Un alt anunţ se referă la venirea în Bucureşti a Circului Sidoli, la pagina 6:

”MARELE CIRC SIDOLI, atât de bine cunoscut publicului nostru, soseşte în Capitală duminică 25 Decembrie, cu un tren special, aducând o excelentă trupă de artişti compusă numai din specialităţi de primul rang nemai văzute în Capitală, cai de rasă bine dresaţi, precum alte animale exotice dresate…”

Important este că revista ”Viaţa Capitalei” prezintă programul tuturor teatrelor din ţară, fiind semnalaţi şi directorii acestor aşezăminte culturale.

Articol satiric din „Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 2011, p. 5: ”Viteza trenurilor române”. Semnat: Mirabo al II-lea
Articol satiric din ”Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 2011, p. 5: ”Viteza trenurilor române”. Semnat: Mirabo al II-lea

Aşa cum a anunţat comitetul de redacţie, în paginile revistei au apărut şi alte articole care nu au nici o legătură cu actul teatral şi mă refer doar la două: ”Tripourile”, articol de la pagina 1 şi ”Ghinionul gardistului”, pagina 6.

Am reţinut articolul ”Tripourile” pentru a observa curajul redacţiei de a ataca direct problema cluburilor interlope, a corupţiei şi a măsluitorilor, făcându-se apel la Prefectul Capitalei, dar şi la procuror, citaţi amândoi, pentru a face ordine, atacând frontal binevoitoarea administraţie poliţienească:

tripouri-bucuresti-1911-viata-capitalei
Sursa foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor

”În capitala noastră, – sub o binevoitoare administraţie poliţienească, – funcţionează de multă vreme câteva tripouri, unde numeroşi oameni cad în cursa măsluitorilor.

Urmările unor atât de suspecte libertăţi sunt cunoscute. Numeroşi încrezători au căzut victime pasiunei cărţilor, şi au încheiat prin a-şi zbura creerii.

Nu voim să cităm cazuri sau să indicăm asemenea adevărate spelunci.

Cerem însă categoric ca indiferent de protecţia cine ştie cărui om influent, poliţia să nu dea asemenea autorizări şi să le ridice cât mai în grabă pe cele acordate unor indivizi certaţi de mult cu codul penal, certaţi de mult cu meseriile avuabile.

Cunoaştem pe d. Mitilineu prefectul poliţiei Capitalei, şi avem convingerea fermă că d-sa îşi va pune cât mai curând în aplicare părerile pe care le are asupra acestei probleme de moralitate socială.

De altfel în asemenea cazuri parchetul are un rol precizat, şi integrul prim procuror de Ilfov, d. N. Hiotu, – a avut chiar prilejul să vadă până unde merge corupţia, de când cu descinderea făcută de d-sa astă vară, într-un un asemenea local de nenorocire.

D-sa erà atunci judecător de instrucţie la cabinetul 3. Acum are mult mai multă libertate de acţiune şi mult mai vast teren.

Primejdia cluburilor interlope, conduse de compromişi, trebue să înceteze, şi cei care vor contribui la această operă de asanare, nu pot fi de cât de folos societăţei.”

Arhiva rubricii Din presa de altădată

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.