Trebuie să recunosc că nu am crezut că voi fi atât de activă în aceste zile pline de meciurile Campionatului European. Campionatul care a început pe data de 12 iunie se va încheia pe 12 iulie 2024, a debutat cu un meci care mi-a captat total interesul fotbalistic. Meciul România – Ucraina a fost pentru mine un debut al acestui Campionat European, care mi-a retrezit bucuria și interesul de a privi un meci de fotbal de la cap la coadă, retrăind parcă acele momente din tinerețe, când tata, mare rapidist, urmărea la televizor toate meciurile echipei sale favorite și noi, familia, trebuia să fim alături de el, participând cu aproape același interes și entuziasm ca tata-rapidistul. Era deja un ceremonial de duminică, să privim împreună la tv., plini de emoții, de bucurii atunci când câștigau și dezamăgiri atunci când rapidiștii pierdeau vreun meci. Dar asta a fost cu mulți, mulți ani în urmă, când țineam pumnii pentru echipa tatii și ne bucuram împreună pentru fiecare meci câștigat. Așa și acum, România a câștigat primul ei meci din campionat și eu m-am bucurat ca un copil pentru victoria lor. Și de atunci am fost mereu în fața micului ecran, atrasă de succesul românilor, și am urmărit în continuare alte meciuri, cu o curiozitate copilăroasă, uitând aproape că nu mai sunt de mult timp copilul care se bucura de toate victoriile Rapidului și se întrista când ei pierdeau vreun meci în fața echipei Dinamo, Steaua…
De astă dată privesc singură spectacolul fotbalistic, cu toate că trebuie să recunosc, Hugo este și el un spectator activ și latră la fiecare strigăt al meu de bucurie sau oftat de dezamăgire, arătându-mi astfel că participă și el, în felul lui, pe limba lui, alături de mine la emoțiile meciului și asta mă face să nu mă simt singură. Căci întreaga atmosferă, toate meciurile pe care le urmăresc îmi trezesc emoțiile de odinioară, cu toate că nu am numai o echipă preferată, ci mai multe… Dar să mă explic.
Știam de mult timp de întreaga pregătire a Campionatului European 2024 și știam că va fi și un ceremonial de deschidere al acestui eveniment fotbalistic pe care aș fi dorit să-l văd, dar, cu toate astea, din păcate, nu am fost în fața micului ecran pentru a urmări deschiderea oficială. A trebuit să merg cu Hugo la plimbare, profitând de momentul când a încetat ploaia și bucurându-ne de revenirea soarelui prin grădini, invitându-ne la o plimbare mult așteptată. Căci, din păcate, campionatul a debutat însoțit de ploi și de o vreme mai puțin prielnică pentru desfășurarea unui meci de fotbal. Dar, atât jucătorii cât și spectatorii, ba chiar și susținătorii echipelor aflați pe străzile și în localurile orașelor germane, nu au ținut cont de condițiile meteorologice neprielnice și au dovedit că bucuria și entruziasmul lor nu pot fi spălate și alungate de nicio ploaie. Din contră! Atmosfera deosebită, adusă, întreținută, atât de fotbaliști cât și de suporterii lor, veniți din toate colțurile Europei, susținându-și echipele lor favorite, a molipsit aproape întreaga lume și m-a chemat și pe mine în fața micului ecran și mi-a acaparat atenția și interesul, concentrându-mă de la un timp încoace la jocul fotbaliștilor, uitând de toate celelalte. Nici nu-mi dădeam seama când a mai trecut o zi, că așteptam deja cu nerăbdare ziua următoare cu noi meciuri, noi rezultate, noi evenimente fotbalistice. Nicio durere, nicio știre internațională nu mai aveau o aceeași importanță în fața luptei cu mingea de pe teren, a jucătorilor, în fața penaltiurilor și a golurilor marcate sau ratate, a ghinioanelor, autogolurilor și a cartonașelor galbene sau roșii la care eram chemată să particip. Meciul România – Ucraina a fost, de fapt, momentul absolut deosebit pentru mine, pe care l-am privit plină de emoții, dar, mai ales, emoțiile au fost și mai mult conturate de întreaga atmosferă de pe stadion. Un sentiment patriotic m-a însoțit pe tot parcursul meciului și a crescut și mândria patriotică la final, când românii au câștigat cu 3 – 0, asigurându-și astfel un loc prim pe lista rangurilor echipelor din grupa lor, un loc sigur pe drumul spre calificare în faza meciurilor din optimi. Bravo lor! Și așa am fost de atunci, mereu în fața televizorului și am urmărit cu atenție următoarele meciuri, cu toate că nici nu prea știam cum este cu împărțirea grupelor și câte echipe participă la acest campionat! Și meciul Germania – Scoția mi-a pus emoțiile la încercare, dar, și de astă dată bucuria a fost de partea mea și a suporterilor echipei germane. Și nemții au câștigat tot cu 3 – 0 în fața scoțienilor, și de atunci încolo mi-am petrecut multe ore privind mai departe tot felul de meciuri. Și, uita așa a mai trecut o zi, și încă una…
Dar eu, vorba lui Caragiale, ca românul imparțial, nu am numai o echipă preferată, ci alături de echipa României și a Germaniei, mă bucur și la fiecare meci câștigat de Portugalia, Italia, Austria. De fapt, m-am bucurat pentru fiecare meci câștigat și m-am întristat pentru orice meci pierdut, sperând ca în meciurile următoare echipele pierzătoare să recupereze puncte pe tabelul victoriilor ca să-i pot vedea jucând mai departe. Căci, cu adevărat, urmăresc cu o mare bucurie jocul tinerilor fotbaliști și parcă mă cuprinde și pe mine cheful de-o alergătură pe gazonul verde, să sar de bucurie la fiecare gol și să-i îmbrățișez pe cei care l-au tras în poarta echipei adverse… Cu timpul parcă și cerul a înțeles că trebuie să fie alături de jucători și de spectatori, și a încetat să mai plouă luminând stadioanele, tribunele, dar, mai ales, terenul de joc, cu lumina soarelui mult așteptat. Astfel încât meciurile duse în lupta pentru câștigarea locurilor în optimile mult râvnite s-au desfășurat sub un cer albastru plin de speranțe. Dar lupta nu a fost ușoară și cei care au pierdut au trebuit să părăsească terenul de joc lăsând loc celor mai buni și mai norocoși decât ei. Pentru că aici și norocul și ghinionul își au rolul lor în câștigarea unui meci, nu numai tehnica de joc a fotbaliștilor. Primii care ne-au părăsit au fost scoțienii. Au fost niște suporteri veseli, bine primiți de toți ceilalți suporteri, care au adus cu ei muzica, dansul și veselia pe străzile orașelor germane care le-a găzduit meciurile. Dar nu numai ei. Mai toți suporterii s-au dovedit pregătiți să participe cu bucurie, cu entuziasm, pașnic, la aceste jocuri, nu cu ură și cu dușmănie. S-a cântat, s-a dansat, s-au scandat imnuri și lozinci încurajatoare, astfel încât străzile orașelor Berlin, München, Düsseldorf, Stuttgart, Frankfurt, Dortmund și altele au cunoscut o revigorare totală, internațională, binevenită și bine primită de toți locuitorii. Totul a alungat, desigur, tristețea lăsată de anii umbriți de corona, de grija evenimentelor politice și de războaiele din ultimii ani, care au planat pe umerii oamenilor, ajutându-ne să uităm tot ce este urât și nedorit. Este acest suflu pozitiv care face bine sufletului fiecărui om, indiferent dacă este sau nu este preocupat de fotbal, dar întreaga atmosferă molipsește cu pozitivismul ei, adus de întreaga masă de oameni care a venit să-și susțină echipele preferate. De fapt, ăsta este și mesajul acestor evenimente sportive. Comentariile sportive, analizele, momentele din timpul jocurilor au preocupat nu numai pe reporterii și specialiștii sportivi, ci și populația, de la mic la mare, indiferent de vârstă, de naționalitate, de sex. Este o participare care mă umple de un entuziasm patriotc, de o bucurie revitalizantă care mă ajută să-mi petrec altfel zilele, chiar și nopțile. Uneori mă aflu, în miez de noapte, încă trează în fața televizorului urmărind câte ceva despre vreun eveniment petrecut peste zi și pe care l-am ratat, captându-mi interesul și furându-mi somnul. Mă simt mai activă, mai optimistă, cu atât mai mult cu cât miercuri România a câștigat meciul cu Slovacia asigurându-și astfel un loc pe listă pe drumul spre finală, urmând să joace cu olandezii. Și în fața echipei germane stă meciul cu danezii. Marți și miercuri au fost două zile pline de meciuri interesante, așa încât nici nu știu cum au trecut, dar au venit joi și vineri, zile de liniște, de respiro, de mers cu Hugo la plimbare fără grabă, de așteptare a meciurilor următoare.
Și așa, nici nu știu cum a trecut ziua de vineri în așteptarea acestei sâmbete, 29 iunie, când va continua seria meciurilor pe drumul finalelor acestui Campionat European atât de palpitant.
O nouă zi! Noi emoții! Noi câștigători! Noi pierzători… Hai România! Hai Germania! Hai Portugalia! Hai cu toții la lupta cea mare pentru câștigarea titlului de echipă campioană! Țin pumnii pentru cei mai buni…
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00 – click aici.
