Am mai scris despre ele. Istoriile par că nu se mai termină, chiar devin mai aspre și mai încrâncenate. Știți cum se spune, la baza prejudecăților stau stereotipurile de tot felul. Și totuși, ce este un stereotip? Este numai o părere preconcepută despre caracteristicile și comportamentele unor categorii de persoane sau grupuri de oameni? Sau este ceva mai mult de atât?
Profesorul de azi nu prea mai este ascultat de către elevi, dacă nu știe să caute și exemple mai sugestive, mai apropiate de exprimările învăluite în actualitatea apăsătoare. De pildă, iată stereotipuri din prima linie a realității românești: pesediștii sunt oameni serioși și devotați celor mulți și săraci, liberalii au frunte înaltă și sunt deosebit de inteligenți, auriștii au idealuri naționale și au obosit căutându-le, udemeriștii s-au născut poeți, mișcarea populară freacă puntea vaporului etc. Desigur, acestea sunt stereotipuri pozitive, dar mai există și altele, negative… De pildă, femeile-primar se lasă conduse numai de emoții și aruncă gratuități peste concetățeni, locul femeii este în bucătărie, și nu la primărie etc.
Să dezvoltăm ideea… Pe baza acestor stereotipuri funcționează prejudecățile, ele sunt opinii și atitudini care întemeiază sentimente de adâncă antipatie. De pildă: sute de primari au avut dosare penale, un grup etnic n-a mai fost ales în consiliul local al orașului meu și a rămas fără viceprimar, liderii liberali au anunțat marea victorie istorică în fiecare ceas al guvernării lor etc.
De altfel, prejudecățile se bazează pe zvonuri, pe informații din auzite și se numesc prejudicii. De exemplu, s-a zvonit că președintele e la golf, că premierul are probleme doctorale și altele asemenea. Și, iată, discriminarea… E atunci când te comporți în raport cu alte persoane pe baza prejudecăților. De pildă: atunci când era antrenorul naționalei, tata Puiu și-a cam uitat cruciulițele acasă și a luat-o peste „cașchetă”, acum a ajuns feciorul lui pe vechea bancă; un ministru stă pe o barcă amărâtă și se visează amiral etc.
O întrebare, totuși… Poți să discriminezi fără să ai prejudecăți? Mă gândesc că, până anul trecut aveam o părere mai bună despre un primar ajuns mare șef prin entuziasmul alegătorilor din Capitală, dar la presiunea știrilor din presă am ajuns să-l discriminez pentru frigul și tristețea din locul în care, se spune, răsare soarele în biată țara noastră. Rușine mie!
Dar xenofobia? Aici e mai sensibilă treaba… În fond, este o teamă de indivizii care aparțin altor grupuri etnice și nu mă bag. Poate doar să vă rog să priviți spre dealul Cotrocenilor, românii n-au respins radical străinii. Și? Cu ce s-au ales? Se resping, adesea, pe ei înșiși, dar asta e o altă poveste, pentru o altă margine de filosofie ușor moralizatoare.
Sunt doar obiceiuri pline de stereotipurile dascălului care am fost, cu pensia mea pierdută printre calcule complicate.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
