Știri: Expoziția ”Bienheureux Valerică” (”Preafericiul Valerică)” de Nicu Ilfoveanu, la Paris (5 aprilie 2017)

743
nicu ilfoveanu bienheureux valerica
Nicu Ilfoveanu, ”La Chêne” (”Stejarul”), voilà, 2015. © Nicu Ilfoveanu

Cu ocazia evenimentului Mois de la Photo du Grand Paris 2017, ce va avea loc în perioada 5-28 aprilie 2017 la ICR Paris, Institutul Cultural Român de la Paris și Galeria Anca Poterașu din București prezintă expoziţia ”Bienheureux Valerică” (”Preafericiul Valerică”) de Nicu Ilfoveanu. Vernisajul va avea loc miercuri, 5 aprilie 2017, ora 19.00. Curator: Camilo Racana. Sâmbătă, 22 aprilie 2017, între orele 12.00–13.30, va fi organizată o masă rotundă despre Nicu Ilfoveanu și creaţia românească contemporană, moderată de Mica Gherghescu, istoric de artă, Biblioteca Kandinsky – mnam/cci, Centrul Pompidou. Invitaţi: Doina Lemny, istoric de artă, conservator la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou, Paris și Camilo Racana, curatorul expoziţiei.

”El e Valerică, nu știu câți ani are, dar cred că e mai mic decât mine, ne știm de când eram copii, doar că el nu mergea la şcoală și de aceea nu-i știu vârsta. Mai avea o soră de care e legată prima mea experiență cu fotografia. Aveam un joc: ea stătea cocoțată pe niște butuci, iar noi stăteam pe vine; dacă-i dădeam un leu, își ridica fusta și ne făcea «o poză». Acum nu mai știu pe unde e și nici Valerică nu știe de ea. El vine în fiecare duminică și mă strigă. Îi fac fotografii și-i strecor câte ceva în buzunar. Niciodată nu-mi cere, vine doar să facem poze pe care nu stimte nevoia să i le arăt vreodată. Tot el își alege locul de fotografiat. Mai selectez o imagine cu el, pentru că e bun.” Nicu Ilfoveanu.

Corpus-ul expoziţiei este format din ”Valerică, eau de vie” (”Valerică, țuică”) și ”Valerică Bienhereux” (”Valerică preafericitul”)– print archival pigment pe hârtie Baryta, 110×130 cm, și din proiecţia în buclă a diapozitivelor originale care alternează imaginea lui Valerică cu cele ale capodoperelor Renașterii. Diapozitivele au fost lucrate în laboratorul propriu. Ele au fost redecupate, colorate, reasamblate, reîncadrate, virate în tente de culoare, saturate. În aceste diapozitive, Valerică este reprezentat pierdut în visare, scrutând noaptea, redublat, secţionat, încadrat de legenda ”Firenze 69 Galleria delli Ufizzi Botticelli La Nascita di Venere”.

Dialogul între opera imprimată și transparenţele diapozitivelor este tulburător. Lumina transcende cele două portrete ale lui Valerică, transformându-le în ”materie vie”. ”Este acolo si mă privește în liniște”.
Împrejurul lui, sus, jos, peste tot, clic-clac-ul regulat al celor două carusele revarsă diapozitive, imagini saturate, fascicule luminoase care, într-o prenumbră vagă, proiectează non-imagini, care devin ”comentarii”.

De fapt, această instalaţie nu este decât mașina dorinţei de confidenţialitate ocultă a expoziţiei „Bienheureux Valerică”. Totul nu este altceva decât dispozitivul la care artistul este legat continuu, la infinit.

Camilo Racana

Nicu Ilfoveanu
Nicu Ilfoveanu. © Nicu Ilfoveanu

Nicu Ilfoveanu e o excepție. Unii l-ar putea numi anacronic, și neconsiderându-l contemporan, l-ar cataloga probabil ”modern”, în acel sens (care mai nou a devenit un poncif superficial) al modernității ce presupune excitarea medium-ului, a materialului, descoperirea și îmblânzirea sa. Poate că așa e. Poate că e într-adevăr ”modern”. Sau poate că nu încercăm să citim fotografiile lui Nicu așa cum ar trebui, fără prejudecăți legate de trendul sau practicile uzuale ale fotografiei contemporane. O privire atentă și proaspătă va descoperi în fotografia lui Nicu o vibrație contemporană reală, plasată nu în subiect, ci în frumusețea convulsivă a obiectului, a fotografiei însăși. Actor vivace și constant al scenei de artă contemporană încă de la începutul anilor 2000, Nicu Ilfoveanu vorbește într-un limbaj special, unic în parcul stilistic al artiștilor tineri români.
Își termină studiile universitare în prima generație a catedrei de fotografie și video de la Universitatea Națională de Artă din București, generație ”legendară”, avându-i ca profesori pe Iosif Kiraly și pe Radu Igazsag. Începe să expună încă de la absolvirea liceului, în 1994, și se mișcă agil atât în fotografie cât și în video. Are o apetență predilectă pentru fotografia alb-negru, abordând-o recent și pe cea color, asupra căreia se concentrează actualmente.

Cosmin Moldovan

Nicu Ilfoveanu a terminat Universitatea de Artă din Bucureşti, la secţia foto-video, unde este acum asistent. Fotograf şi artist video, în activitatea recentă a lui Ilfoveanu se numără expoziții individuale la Galeria Arsenal din Poznan (Prezentul greșit”, 2013), la Muzeul Țăranului Român din București (Serii. Multiplii. Realisme. 2012), precum și participări la expoziții de grup, cum ar fi Centrul de reflecție pentru istorii suspendate. O încercare, din cadrul celei de-a 55-a Expoziții de Artă Internațională – Bienala de la Veneția (2013) sau al 4-lea Festival de Fotografie de la Mannheim/Heidelberg/Ludwigshafen (2011). A publicat până acum mai multe cărţi, ”SteamPunk Autochrome” (2007), ”Petite Histoire” (2010), ”ELECTRO+” (2011), ”Găsiți și pierduți” (2011). Ultimul lui volum este ”Serii. Multiplii. Realisme” (2013).

Contact presă: Doina Marian: doinamarian@institut-roumain.org; 01 44 18 03 78.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.