Joi, 8 decembrie 2022, ora 16.30, la Librăria Eminescu din București (B-dul Regina Elisabeta, nr. 16), va avea loc lansarea volumului Convorbiri insomniace în regatul ideilor. Pușa Roth în dialog cu Christian Tămaș, apărut în colecția „Summa cum laude” a Editurii Ars Longa din Iași. Ca și precedentele volume din această colecție, pe lângă amplul interviu, cartea conține date bibliografice substanțiale ale autorilor, postfață de Costin Tuchilă și un amplu grupaj de fotografii.
Prezintă: George Grigore, profesor universitar doctor, scriitor și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ambasador al Alianţei Civilizaţiilor (organism ONU) pentru România.
Costin Tuchilă, critic literar și muzical, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor șef al publicațiilor „Leviathan”, jurnalist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Participă: Pușa Roth și Christian Tămaș.
Fragment din volum: „Pușa Roth: Care credeți că este azi, în acest an de grație, condiția intelectualului român, privind retrospectiv la cei 32 de ani de libertate, de democrație «deosebit» de originală. Pe unde se află această ființă, în această lume bulversată de crize, pandemie, de zvonistică și chiar de fenomene meteorologice extreme?
Christian Tămaș: După treizeci și doi de ani de libertate, intelectualul român mi se pare o specie pe cale de dispariție. Locul său este luat de posesorul de diplome doctorale, obținute multe dintre ele se știe cum. Nu prea mai avem intelectuali, în schimb ne-am umplut de doctori care mișună peste tot, zbenguindu-se, mulți dintre ei, fericiți în valurile călduțe ale mării unui semidoctism doct, alimentat în permanență de un sistem educațional învârtit și răsucit de atâtea ori, încât nimeni nu mai știe ce e de capul lui. Ce să mai vorbim, știți și dumneavoastră la fel de bine ca mine la ce mă refer. Numărul lor impresionant îmi aduce în memorie vorbele decanului meu de la Litere de la Universitatea din Chișinău, care spunea, referindu-se la prorectorii lor de la începutul anilor ’90: «La noi, dacă dai cu piatra într-un câine, nimerești într-un prorector». Ce bine că, dincoace de Prut, nu prea mai umblă câinii de capul lor, pe stradă! Doctorii pot să stea liniștiți. Neliniștiți rămân însă ceilalți, amețiți de sfaturi și de povețe care de care mai «docte» din care nu pricep o iotă sau, dacă cred că pricep ceva, ar fi fost mai fericiți dacă nu ar fi priceput nimic
P: R.: Apropo de zvonuri, de știri false, de fake news (să fim în ton cu moda, nu?). Din punct de vedere filosofic, cum caracterizați această stare de lucruri? Că tot vorbim de o «invenție», vreau să vă reamintesc ‒ trebuie să mai și râdem! ‒ de definiția dată zvonului de Tudor Mușatescu în Dicţionarul umoristic la limbii române: «Zvon: Știre în neștire».
Ch. T.: Din punct de vedere filosofic, îți vine să tai poala și să fugi. Glumesc. În toată tevatura asta, cel mai bine e să rămâi filosof, cum se zice, să-ți păstrezi calmul și, mai cu seamă, mintea la locul ei și să cauți, pe cât se poate, să alegi grâul de neghină. Nefericirea cea mare este însă că grâul curat nu se mai prea zărește și îți rămâne să alegi doar între minciuni și jumătăți de adevăruri, datorate fie relei voințe, fie necunoașterii sau cunoașterii incomplete. Până la urmă însă, nimic nou sub soare, oamenii au mințit și au bârfit de când lumea. Necazurile au apărut abia atunci când aceste tare omenești au fost ridicate la rang de sistem, primind numele pompos de manipulare.
Dincolo de minciunile și istorioarele de sorginte autohtonă, care ne fac să sărim într-un picior, atunci când cresc prețurile, de exemplu, de bucurie că au crescut mai puțin decât se zvonea sau că au crescut salariile cu câteva procențele, când se zicea că nu vor crește deloc, ne confruntăm astăzi cu o avalanșă de minciuni și de jumătăți de adevăruri de calibru greu, care ar trebui să ne pună serios pe gânduri, căci ele reprezintă un fel de trimitere a tătarilor „în pradă”, fapt care anunța la noi, în epoca medievală, un război iminent cu turcii, dacă îmi îngăduiți această evocare istorică. Altfel spus, toată această campanie de știri false, ale cărei ținte nu suntem numai noi, demonstrează, pe de o parte, deteriorarea rapidă a relațiilor dintre cei trei poli de putere ai lumii contemporane, Occidentul, Rusia și China, iar pe de alta, vestește imposibilitatea găsirii unor soluții viabile la nivel mondial în scopul gestionarii unor crize din ce în ce mai acute, care se îndreaptă deja spre confruntări deschise de un nivel superior celui actual. Firește că, într-o astfel de situație limită, capacitatea superioară de alegere a grâului de neghină nu-ți va lungi zilele, dar îți va da satisfacția, oricât de deșartă ar fi ea, că măcar nu ai murit prostit, mințit și manipulat.”
„Tot mai puţini sunt astăzi intelectualii de largă cuprindere, spiritele care odinioară se numeau – ce cuvânt frumos! – enciclopedice. Mă tem că acest cuvânt e din ce în ce mai puţin cunoscut, că tinde să devină o noţiune istorică.
Christian Tămaş nu vorbeşte mult. Impresia pe care o face la prima vedere e mai degrabă a unui ins timid. Şi mai cu seamă, vorbind despre propria persoană, nu lasă să se înţeleagă că ar face-o cu uşurinţă. Are delicateţea să asculte. Provocat la dialog, vei descoperi un interlocutor fermecător, care ştie să aducă în discuţie cele mai delicate aspecte ale lumii contemporane, să facă filosofie fără falsă gravitate, să-şi conserve chiar o anumită «inocenţă» care face atât de bine conversaţiei.
Scriitor, traducător din opt limbi străine și editor cu o bogată şi apreciată activitate, specialist în limba și cultura arabă, consilier al unor prestigioase instituţii de cultură din lume, Christian Tămaş este o personalitate complexă în mai multe domenii: filosofia religiilor, umanistică, exegeza unor fenomene social-culturale contemporane, literatură. Autorul Dimensiunii contemporane a sacrului este, în mod fundamental, un cercetător umanist ale cărui studii teoretice vizează aspectele prioritare ale comunicării inter-culturale în societatea de astăzi. Astfel, într-un studiu, filosoful ieşean identifică drept esenţială pentru ilustrarea crizei în care se află societatea contemporană – criză reflectată mai
ales în mentalitatea şi psihologia colectivă – disoluţia sacrului: «Trăim într-o lume relativă, unde totul se poate negocia, vinde şi cumpăra. Shakespeare spunea undeva că facerea de rău este mereu bine văzută, în timp ce binele poate fi o nebunie primejdioasă. Fiinţa umană ştie foarte bine ce trebuie să facă, dar, ca dintotdeauna, are destulă libertate de a nu face sau de a face dimpotrivă, mânată de nepăsare sau de orgoliul luciferic al autosuficienţei, până când pe zidul materialismului şi imanentismului său o mână de foc va scrie din nou cuvintele adresate, demult, lui Balthasar: măsurat, cântărit și împărţit.”» [cuvintele profetului Daniel, citate și în volumul de față, n. n.].” – Costin Tuchilă, fragment din postfață, Erudiție și artă literară.
Vezi și: Christian Tămaș: „Dacă filosoful se va retrage într-un vârf de munte, singur cu ideile lui, va fi, probabil, nefericit”, interviu realizat de Pușa Roth, revista „Leviathan, anul V. nr. 4 (17), octombrie–decembrie 2022, pp.23–26.
