Știri: Primul eveniment din proiectul „Alecsandri 200” va avea premiera în 27 și 28 iunie 2021 la Teatrul Național din Iași

117
Imagine din spectacolul „Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri”. Foto Bogdan Artene
Imagine din spectacolul „Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri”. Foto: Bogdan Artene

În această vară, pe 21 iulie 2021, se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, om politic, director al Teatrului Național din Iași în perioada 1840-1842. Sărbătoarea este întregită de cei 115 ani împliniți de la inaugurarea statuii poetului, monument amplasat în fața Naționalului ieșean și de cei 65 de ani de când instituția poartă numele creatorului teatrului românesc.

Teatrul Național din Iași demarează amplul proiect Alecsandri 200, deschis cu prima producție din seria evenimentelor dedicate acestei aniversări, spectacolul Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri. Premiera va avea loc pe 27 și 28 iunie 2021, la Sala Mare, de la ora 19.00.

Scenariu bazat pe piese (Rămășagul, Arvinte și Pepelea, Piatra din casă) și scrieri despre teatru de Vasile Alecsandri. Regia și scenariul: Irina Popescu-Boieru. Scenografia: Rodica Arghir. Muzica: Alexandru Flechtenmacher. Acompaniament, prelucrări și pregătire muzicală: Diana Roman. Coregrafie: Oana Sandu. 

Distribuția: Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Diana Chirilă, Livia Iorga, Ionuț Cornilă, Haruna Condurache, Diana Roman, Radu Homiceanu, Catinca Tudose, Doru Aftanasiu, Cosmin Maxim, Mălina Lazăr, Constantin Avădanei, Dumitru Georgescu, Brândușa Aciobăniței, Horia Veriveș, Daniel Busuioc.

Irina Popescu-Boieru, regizorul spectacolului:

„Dacă cineva mi-ar adresa astăzi cunoscuta întrebare-parafrază «Mai este Alecsandri contemporanul nostru?», răspunsul meu, contrar multor așteptări și multor reacții-clișeu, ar fi «Nu, nu mai este.» Chiar dacă anumite tipologii ale dramaturgiei sale continuă să dăinuie, chiar dacă multe dintre textele lui se pretează actualizărilor și reinterpretărilor mai mult sau mai puțin forțate, opera sa dramatică rămâne una preponderent și incontestabil muzeală. Piesele, personajele și temele sale au adesea farmecul desuet al costumelor de carnaval, descoperite într-o ladă din podul casei bunicilor, parfumul demodat, dar seducător al cutiei de săpunuri franțuzești, păstrată cu evlavie ani în șir, cu toate că nu mai conține de multă vreme nimic, decât amintirea băilor de altădată. Lumea lui Alecsandri e învăluită într-o naivitate pe care epoca actuală a pierdut-o, moravurile descrise și sancționate sunt, în cele mai multe cazuri, depășite de multă vreme, noutățile «de ultima modă» din piesele sale sunt acum subiecte de istorie veche, principiile enunțate sunt de multă vreme revizuite și actualizate.

Și totuși opera lui Alecsandri continuă să suscite interesul publicului, spectatorii renunță pentru o seară la un show tv pentru a se întâlni la teatru cu Chirița, ori la un serial polițist de ultimă oră pentru a se amuza cu Cânticelele comice ale Bardului. Să fie oare fiindcă în universul acestui prodigios autor dramatic, dar și teoretician, dar mai ales poet, cele mai violente întâmplări sunt învăluite într-un abur de poezie și romantism? Să fie, poate, fiindcă înfruntările și cruzimile personajelor sale poartă amprenta unei eleganțe și a unei moralități uitate, chiar și în cele mai comice situații? Sigur este că spectatorii contemporani, în număr mare, nu ocolesc, ci dimpotrivă, își doresc spectacole cu piese de Vasile Alecsandri. Poate fiindcă știu că nu se vor întoarce de la spectacol și mai cutremurați, și mai copleșiți, și mai înspăimântați de urâciunea lumii în care trăim, ci, mai degrabă, atinși de speranță. Poate fiindcă au prilejul de a învăța despre istoria moravurilor și năravurilor unei anumite perioade pe altă cale decât cea a unei lecții seci de istorie, râzând și relaxându-se. Sau poate fiindcă, aidoma rochiilor vechi din dulapul bunicii, aromate deopotrivă cu parfum și naftalină, cu levanțică și mucegai, piesele sale retrezesc ceva din universul nostalgic al copilăriei, ceva ignorat și totuși permanent, o anume persistență a ingenuității, la care niciun om normal nu se încumetă să renunțe cu totul.”          

Proiectul „Alecsandri 200” continuă în luna iulie cu o săptămână dedicată acestei sărbători, un program special care va cuprinde noua producție Alecsandri’s Garden, în regia lui Ovidiu Lazăr, alături de spectacolele Chirița în provinție, montat de Ion Sapdaru, și Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri, regia Irina Popescu-Boieru. Alecsandri 200 se va derula și în stagiunea din toamnă, cu noi producții și evenimente conexe.

https://www.facebook.com/TNIASI

www.teatrulnationaliasi.ro

Comunicat al Teatrului Național din Iași

Arhiva Teatrul Național din Iași

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.