În copilărie, cam la vremea asta, bunica și apoi mama se duceau în grădină și culegeau o buruiană mică, cu frunze verzi pe deasupra și roșii pe dedesubt pentru a face un piure dulceag, excepțional la gust, care înlocuia cu succes spanacul. Era vorba de știr (*) (Amaranthus), sau buruiana-minune care se folosește ca aliment sau în tratarea unor afecțiuni diverse, fiindcă este un medicament natural, un aliment gustos și hrănitor și un afrodisiac ieftin. Oamenii care nu știu mare lucru despre această buruiană, o culeg și o dau drept hrană la animale. Omul modern a uitat, mai bine spus europeanul a uitat de beneficiile acestei buruieni minune folosită, de exemplu, în America de Sud ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerată mai hrănitoare decât grâul sau porumbul. Știrul cunoaște o mare varietate de specii și subspecii, în marea lor parte acestea fiind comestibile. De la știr se pot consuma atât frunzele, cât și semințele uscate sub diferite forme. Specialiștii au demonstrat că vitaminele A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regăsesc toate în această plantă de soi despre care noi știm, în special, că o mănâncă porcii. Amaranthus cruentus, de pildă, sau spanacul african, conține cu 25% mai multă lisină și metionină decât orice soi cerealier, fie el porumb, hrișcă, grâu etc. Știrul este bogat în acizi grași polinesaturați – PUFA, în special acid linoleic – suplimentele de acid linoleic conjugat induc o redistribuție a țesutului adipos în organism. În medicina tradițională se folosește știrul ca tonic, astringent în scop nutritiv, în combaterea diareei sau a polimenoreei – scaun cu sânge. Infuzia de știr se folosește, prin gargară, și ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum și pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii.
Din punct de vedere gastronomic, știrul se poate asemui foarte ușor cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de știr, rețetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul. În Grecia bucătarii prepară o salată tradițională de știr, numită vleeta, făcută din soiul Amaranthus blitum. În Mexic se consumă alegria, o băutură alcoolică din știr, mai abitir decât consumăm noi țuica de prune, iar din semințele pisate se prepară un fel de bragă, denumită atole. În Ecuador se fierb florile și rezultatul, combinat cu rom, este băutura tradițională aquardeinte. Eu rămân la mâncarea de știr, la piureul excelent ce poate constitui un fel de mâncare foarte gustos.
Ce argumente aș mai putea aduce în favoarea acestui dar al naturii care este știrul (amarantul)?
Aztecii priveau această plantă ca pe hrana imortalității, în cronici sanscrite este consemnată ca fiind regele nemuririi, iar grecii chiar așa au numit-o, ”amarantos”, planta care nu moare. Bogată nutritiv, nu conține gluten, știrul este o plantă a viitorului din multe puncte de vedere. Anumite specii de amaranthus au fost consumate încă de acum cca. 7000 ani. Cultivarea ei este foarte ușoară deoarece este foarte rezistentă în orice climă și aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre puținele genuri ale cărui specii au fost ”domesticite” atât în Lumea Veche cât și în Lumea Nouă și în Asia.
Considerat ca fiind hrana porcilor și a săracilor, amarantul este una dintre sursele de hrană ale viitorului. Teste au arătat că producția este de 10 tone plantă verde comestibilă/ha, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. În prezent peste 50 de țări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantități deloc neglijabile. În multe țări africane, amarantul oferă peste 25% din necesarul proteic.
Din frunzele foarte tinere se poate face salată, din frunzele tinere se pot face tocănițe, se pot adăuga la ciorbe, pot fi preparate după aceleași rețete ca spanacul. Atenție totuși la conținutul ridicat de oxalați! Semințele pot fi consumate ca atare, prăjite (au un gust delicat), din ele se poate obține ulei sau făină. Făina de amarant poate fi consumată simplă, pregătindu-se prăjituri sau pâine (nu conține gluten) sau în amestec cu alte tipuri de făină.
În Asia, consumul de amarant este foarte răspândit, în China, Hong-Kong, Taiwan, în India.
________
*) Știr, s. m. Numele a trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca hrană pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., sb. štir.
Alte detalii: http://www.doctor.info.ro/stirul,_o_planta_care_trebuie_descoperita.html#ixzz3UjOTYY55
Vezi arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth
