– Vorbești de The Tale, filmul american din 2018? Nu l-am văzut de la început, dar m-a cuprins total când am deschis pe el. – E cel cu tipa care vrea să fie bien dans sa peau [bine în piele ei], dar o obsedează ceva din adolescență? Și eu l-am văzut de-abia de la scena când iubitul o presează să facă odată curățenie prin amintiri și obsesii. Mi-a plăcut tipul! Ce ferm a fost ca ea să-și lămurească trecutul. Un mulatru tandru de altfel. – Iar ea o ținea una și bună că povestea ei de amor din tinerețe e clasată demult și că e sigură de sentimentele ei prezente. – Ce bărbat te iubește într-atât, încât să-și ia răspunderea și riscul să dezgroape drama ta personală? – Sigur, voia mai mult de la ea decât doar s-o elibereze. Voia să o resensibilizeze pentru el. – Mie totuși nu mi s-a părut plauzibil că ea se rigidizase sau se frigidizase pentru că a avut o poveste de amor la 13 ani cu un bărbat de 40. Clar că filmul se vrea în consens cu scandalul ”Me, too”. Arată însă nuanțat că n-a fost o dramă atroce, ci un consimțământ. – Vrei să spui că nu e îndeajuns de atroce să te dezvirgineze la 13 ani un tip de 40? Oricât a-ntors-o ea în jurnalul ei exaltat de la 13 ani că a fost o mare iubire. Faptul odios rămâne, că un tip de 40 se dă la o copilă sau la mai multe din grupa lui de antrenament, prostind și părinții. – Dar ai văzut ce blând și ce tehnic a dezvirginat-o. – Asta s-o crezi tu! Asta era ficțiunea ei în jurnal, ca să se salveze cât de cât psihic. [pauză] – Intru în confidențe, dar acum îmi aduc și eu aminte ce spaimă am tras la 16 ani când eram cât pe ce să mă maltrateze într-o seară o gașcă de derbedei în parc la Roșu, în București. – Nu mai spune, dar ce căutai tu acolo la drum de noapte? – Vezi tu, nebunia de la 16 ani, când nu ești deloc prevăzător. Un băiat de vârsta mea m-a scos la plimbare după ce învățasem toată ziua, deci nimic suspect acasă. – Cel puțin era de vârsta ta, iar la 16 ani te-ai visat poate femeie, dar la 13 ani ești un copil. – În zilele astea unde mai este copilăria? – Era cel puțin drăguț? – De-abia acuma zic eu că era foarte drăguț, un tip de latin lover, adică mai negricios și cu părul creț, dar mie tocmai de-asta nu-mi prea plăcea atunci. – Dar ți-a plăcut ce ți-a făcut? – V-am spus doar că am dat peste o șleahtă de golani în parc, care au devenit periculoși. – Adică s-au dedat la „hărțuire sexuală” cu you too? – Asta aveau de gând, dar el… săracul de el, abia acum îmi dau seama ce băiat de treabă era. A parlamentat cu ei. – Deci te-a negociat basma curată. Cum a reușit? – Mai întâi m-a liniștit să stau de-o parte pe bancă cât timp vorbește cu ei. Cred că s-a folosit de un atuu, anume că era fotbalist la Rapid la juniori. Dar nici asta nu-mi plăcea mie la el, că era fotbalist și nu tenisman, cum se purta pe vremea lui Năstase și Țiriac. Cred că le-a impus vagabonzilor prin amiciția cu câțiva fotbaliști faimoși de la Rapid. Poate le-a spus că sunt moartă de frică și că sunt virgină. – Și tu stăteai liniștită pe bancă? – Ce era să fac? Se înnoptase, era întuneric, nu cunoșteam parcul… El era singurul meu sprijin acolo. [pauză] – Și ce s-a mai întâmplat cu băiatul ăla să-l pui la rană? – Era un tip echilibrat, deloc cocoș… poate de-asta nu mi-a mai păsat de el. Peste ani, înainte să plec din țară, ne-am trezit față în față în stația de metrou de la Medicină. Se făcuse doctor pediatru. Hmmm, a devenit melancolic că plecam de tot. – Deci n-ai suferit niciun traumatism… în parc? – Nu, din fericire! Am scăpat doar cu spaima și m-am ferit pe urmă, n-am mai umblat nepăsătoare noaptea.
– De parcă nu ți se putea întâmpla și acasă, la tine sau la altul, sau la un party. – Pe mine m-a violat un flirt un-doi la el acasă, deși m-am luptat cu ghearele și cu dinții ca să scap. Mai era și lector la medicină. – Asta l-a calificat și mai bine în acțiune, mai ales că erai pe terenul lui. – Pe mine m-a violat cu bătăi și vânătăi un „iubit” gelos chiar la mine acasă, rănit în amorul propriu că îl părăsisem. – Așa ți-a trebuit. De ce l-ai lăsat să intre și de ce nu l-ai reclamat la poliție? – Nu voiam să mă fac de râs la poliție, când eu îi deschisesem ușa să intre-n casă. Dar l-am reclamat mamei lui. – Te-a marcat rău, dacă ai năpădit pe capul ei. Cum te-ai pus în scenă? – Mi-am strâns părul într-o coadă de cal în vârful capului, m-am înfășurat într-un fular, că era primăvară și mi-am pus niște ochelari de soare mari, albaștri-oglindă. Și m-am dus la ea la consultație, ea fiind medic ginecolog de policlinică. – Te maltratase ginecologic? – Nu, aici nu aveam semne, dar pe față și pe gât m-a lovit pur și simplu cu furie. – Și ea ce-a zis? Te cunoștea? – Da, desigur, mă prezentase oarecum oficial. Au fost niște lungi momente când doar s-a uitat la mine și eu nu am putut spune nimic. Apoi am reușit să îi spun să facă ce-o ști ea ca el să mă lase în pace. – Dur! Nu mi-ar conveni să mă pună fiu-meu într-o situație ca asta… – Cumva sfâșiată, s-a scuzat ea pentru el, mi-a promis că va face tot ce poate și m-a consolat că el nu mă merită. – Și-ai fost consolată? – Nu atunci, dar mai târziu mi-a fost milă de ea. – Te cred, amărâta. [pauză] – Mai nou, și fetițele o caută cu lumânarea: se exhibă goale pe TikTok și îi stârnesc pe băieți cu tâțe umflate cu colagen și cu buze bosumflate de botox. Îi ațâță să se dea la ele! Apoi îi denunță cu ”Me Too” și storc despăgubiri de la ei. – Nevinovații! Hai că mă faci să plâng.
– Fetelor, mamelor, noi eram cel puțin majore și nu la prima iubire când am pățit una-alta… –Una-alta numești tu? – Vreau să spun că am fi putut să ne purtăm de grijă mai bine. – Ce să-ți porți de grijă? Nu vezi actrițele de la Hollywood ce au pățit, femei versate, care au fost abuzate în fel și chip de producătorul Weinstein, buricul show-business-ului? – Toți au fost complici acolo, toți au tăcut mâlc ani de zile. – Dar și ele au tăcut, pentru că nu voiau să fie scoase din sistemul filmului, aveau deci interese pentru care au înghițit mârșăvii. – Interes, neinteres, e inacceptabil. – Vorbești ca justiția, la 30 de ani după fapte! În sfârșit, bine că au stabilit un precedent sau o sută. – Dar ați văzut tot pe ARTE documentarul acela atroce, Three Girls, legat de o situație reală dintr-un orășel de lângă Manchester? O rețea de imigranți pachistanezi, aparent oameni la locul lor, cu familii și cu mici restaurante, au dat iama timp de 9 ani prin adolescentele englezoaice. Au aranjat ei un fel de ruletă sexuală, prin care își treceau fetițe de 13–16 ani de la unul la altul, chiar și la „onorabili” decrepiți septuagenari. Fetele erau sărmane și părinții nu se ocupau de ele. Șeful pakistanez, Daddy, de 50 de ani, le lua pe toate la rând, după ce le dădea de mâncare kebab în barul lui. – Am văzut filmul! Mai detestabil este că autoritățile nu voiau să le ia în serios, chiar când ele reușeau să iasă din rețea sau erau obligate să iasă de vreun copil din flori. – Slavă ție Doamne, că noi am fost scutite de așa o mocirlă. – Nu cunoaștem! Nu se tot dezgroapă cum antrenorii sau polițiștii sau securiștii sau unchiul familiei le încolțeau pe furiș pe victimele adolescente? Pe furiș, căci era un tabu bine ferecat. Oroarea s-a produs oricum. Câte fete nu au crescut mutilate, fizic și psihic? – Nu pot să cred că exista în copilăria noastră mocirla asta organizată de detracați, care le oferă copiilor în curtea școlii bombonele cu droguri, ca să-i facă dependenți din pruncie. Adolescenții se afișează pe TikTok prin fapte nebunești, violente, ilegale. Ca să-și atragă admirația fanilor, că sunt cool și că nu le pasă de lege, care le dă pedepse blânde, ei fiind minori sau fără cazier. [pauză] Noi am avut cumva norocul epocii totalitare, fără rețelele virtuale internaționale, pe care operează acum în voie perverșii, pedofilii și proxeneții! Știu ei cum să se pitească, încât poliția să prindă doar vârful icebergului. – Pe cine să prindă? Ticăloșia rasei n-are hotar. Dacă violul în masă, ordonat de comandanți, e folosit ca armă de război! – Ar trebui să educe părinții insistent pe medii, cum să-și supravegheze copiii. Și la școală! Să le facă educație sexuală, copiilor și părinților! – Absolut, la noi nu a venit la clasa a cincea, aveam 11 ani, o mamă doctoriță care a vorbit cu fetele, iar un tată doctor a vorbit cu băieții? – Acum trebuie să le facă educația de la grădiniță, pentru că pot fi deja ca preșcolari victime ale pedofililor, pe smartfon, că pe-ăsta-l au din fașă! Atunci le trebuie și educație sexuală tot din fașă. [pauză] – God! Ce e mai cumplit pentru un copil? Să crești într-o dictatură, să fii pionier și UTC-ist și să trebuiască să-i ridici osanale lui Ceaușescu în fiecare dimineață? Sau să fii într-un internat catolic la cheremul poftelor sexuale ale prelaților profesori? – N-ați văzut-o pe aia și mai tare pe ZDF [programul 2 de stat] din spitalele germane? [pauză] Înfiorător. În două spitale, unul de psihiatrie și altul ORL, la operații de amigdale, doi doctori maltratează copiii mici. – Inimaginabil! Până unde-i duce fărădelegea? – Părinții reclamă în van la conducerea spitalelor și la poliție fisuri anale și hematoame în jurul organeor sexual ale copiilor… Se repetă oroarea că s-a creat un cartel al mușamalizării faptelor, care trec fără consecințe penale. – Zău că am avut noroc să creștem într-o dictatură, unde le era frică tuturor, și răufăcătorilor.
– În sfârșit s-au sesizat românii la telejurnal că bully-ingul este generalizat în școli. Jumătate din elevi spun că sunt șicanați sau batjocoriți de colegii lor de școală, de cei din grupurile de amici sau pe rețelele mediale. – Știu din familie. Copiii sunt excluși, adică ignorați de ceilalți, și trăiesc cu gânduri negre și depresii. Am auzit de cazuri de sinucidere. Nu-mi dau seama din ce se pot lua? – Motivele sunt de-a dreptul futile: că nu au cele mai noi pullovere sau bascheți, că nu sunt la curent cu muzica pe care o ascultă ceilalți, că nu înjură ca ceilalți. – Sărmanii copii, ce expuși sunt! – Fetele mai ales trebuie să se expună pe rețele ca vedetele! – Ha-ha-ha, mai nou unii părinți americani le fac cadou fetelor la majorat sau la bacalaureat bani pentru operații de umflat tâțele sau buzele… Ca să nu le fie excluse vlăstarele de pe rețea, de pe platforma existenței lor! Ca să nu dea în psihoze și să umble cu ele la psihiatri. – E vina lor, a școlii și a părinților, că stau cu mâinile-n sân și combat urmările în loc să taie cauza de la rădăcină! Nu le cumpără părinții uneletele dracului, ca prin ele să fie în rândul lumiilor deraiate?
– În sfârșit au pus ceva nou pe rol și germanii! – E de bine? – E oricum altceva decât corona. Frau Giffey, ministrul familiei, tematizează în parlament monstruozitatea care are loc lângă noi: mutilarea rituală a organelor genitale la fetele originare din Africa Centrală și Indonezia. Avem deja cca. 68.000 de fete mutilate în Germania, iar alte cca. 14.000 sunt în pericolul de a fi mutilate de către familiile lor, când se duc în vacanță în țările de origine sau chiar în Germania, în spatele ușilor închise. Ministreasa trage alarma, dar e neclar cine se va ocupa de caz și cum.
– Hai să vă remontez cu oameni frumoși, cu bărbați frumoși adică. – Suntem numai urechi! –Iubitul meu e ca un viking blond. E leit Thor Heiyerdahl din filmul Kon-Tiki, exploratorul norvegian care a traversat Pacificul cu pluta Kon-Tiki și a vândut 5 milioane din cartea lui despre expediție. Iubitul meu e bronzat de mările Sudului și poartă un smoking negru. Stă falnic după un concert în mijlocul unui stadion și publicul îl aclamă ca pe un star. Oamenii urlă să le spună el adevărul. Ca și în filmul despre Heyerdal, iubitul meu recunoaște cu regret că a sacrificat-o pe iubita lui pasiunii lui pentru revelația prin muzică și prin cunoaștere. Și că se simte incomplet și nefericit fără iubirea ei (adică a mea). Dac-ar fi să opteze din nou, ar alege iubirea, împlinirea alături de ea (de mine). Și el speră acolo, ovaționat în O-ul stadionului ca în happy-endul filmelor americane, că ea îl vede la TV și îi înțelege mesajul. Da, l-am înțeles, certamente. Înțeleg mai mult decât spune el în public și mă scol la 7 dimineața plină de elan. – Ah, ce frumos! Să tot dormi dacă visezi basme! Și să te trezești ca Frumoasa din Pădurea Adormită peste 100 de ani, la sărutarea prințului!
– Apropo de 100 de ani, nu doriți o mostră de umor francez? – O, da, te rugăm! Sau un banc suculent românesc, orice ne descrețește frunțile! – De Ziua Internațională a Femeii ni se prezintă reușitele femeilor care au luptat și luptă în continuare pentru egalitate. Femeile primesc la aceeași calificare 13% mai puțin salariu decât bărbații. Nu există nicio femeie șefă a uneia din primele 40 de întreprinderi franceze (cuprinse în indexul lor bursier CAC40). Totuși, în consiliile de administrație ale acestor firme 17% sunt femei. În urma declarațiilor politice despre egalitatea în drepturi femei–bărbați, femeile pătrund lent în posturi de conducere. Specialiștii apreciază că egalitatea va fi atinsă peste 108 ani. – Splendid, fiicele fiicelor fiicelor noastre au un viitor luminos! Nu vor mai fi dictatori, despoți, pedofili, proxeneți. Vor dispărea din dicționar aceste substantive masculine respingătoare. – Ha-ha-ha, cum să dispară? Mai întâi trebuie să apară substantive „constructive” la feminin. Francezii, care se bat în piept cu egalitatea, refuză și-acum să găsească feminin la ministru, primar, inginer, profesor, antreprenor, autor… Doctoresse e resimțit ca peiorativ. – Dragilor, hai să fim optimiste și să credem în prognozele științifice, că peste două sute de ani femeile vor fi egale, în lumea liberă!, și că odioșii, chiar dacă nu dispar, se vor înjumătăți! – Eu zic să fim realiste și să-i dăm lui sapiens șansa a încă două milenii de creștinism iluminat, de data asta, ca să pună lumea în echilibru.
Germania
Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère
