Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Ziua Zero” de Florika Waltère

28
florika waltere leviathan.ro

logo rubrica stress & the cities– Sfântă Fecioară, mi-ai deschis larg porțile pe Calea Victoriei în arșița dogoritoare. Să mă răcoresc și să mă reculeg în biserica ta. Îți mulțumesc pentru libertatea pe care mi-o așterni în față. Nu mă lăsa să cutreier singură prin lume… Dă-i drumul și lui! Ajută-ne să ne regăsim în lumea largă. Veghează asupra noastră, să fim o familie, cândva.

După cinci ani
– Îți cunosc părinții, așa că am să-ți vorbesc cu tu: acum patru luni ați venit la cabinet, îndrăgostiți și îngrijorați că nu faceți copii, fapt pentru care v-am testat și v-am urat succes. Acum trei luni ați venit din nou că gata, procreaserăți, dar tu te simțeai rău și te-am trimis în spital ca să nu pierzi sarcina. Acum două luni erați din nou aici, fericiți să ascultați bătăile inimii copilului. Iar acum vii să-mi spui că el s-a răzgândit și că tu vrei să avortezi? [pauză] Dacă el e iresponsabil la patruzeci de ani, tu în schimb ți-ai dorit copilul ăsta, iar acum el trăiește în tine și inima lui bate puternic. El trăiește indiferent de toanele voastre. [pauză] E ilegal! E prea târziu în luna a patra, riști să te cureți și niciun medic rezonabil nu se bagă! Pe mine să nu contezi. [pauză] Nu, nici în Olanda, doar dacă nu vrei să te dai pe mâna unor șarlatani. [pauză] Că n-are tată? Jumătate din copiii lumii cresc fără tată. [pauză] Ascultă-mă pe mine, îți vorbesc ca unei fiice: la tinerețe m-am ocupat de examene și de carieră, apoi a venit emigrarea; eu mereu am amânat, deși soțul meu își dorea copii. Apoi a fost prea târziu. Pe tine ce te oprește? Ai un job bun cu care poți să ții o familie. Mai ales, ai deja o vârstă și ți-a fost greu să-l faci și pe acesta. [pauză] Dacă nu-l păstrezi acum, după șocul ăsta nu-l vei mai avea niciodată. Decizia e a ta. Azi, în ziua zero.

– Nu, nu, dragă prietenă, nu e o situație disperată. E o bucurie, e un dar de la Dumnezeu. Bărbații nici nu pot ști, săracii, câtă bucurie și putere primim noi prin copii. Ce te neliniștește? [pauză] El? Te cred, după ce ți-a citit în palmă că veți avea doi copii și că veți trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Și ne-a rupt inimile la toate că ce noroc a dat peste tine de v-ați întâlnit. [pauză] Nu merită să plângi după el. Lasă-l în plata lui! I s-a încețoșat mintea. L-o fi pălit midlife crisis. Dar dacă are puțină inimă și caracter, revine el. Dacă nu are, nu ai pierdut nimic, ai câștigat. Nu am câștigat și eu atâta răspundere și optimism prin fiul meu? Iar taică-su, pe unde o fi cu mândrele lui, se jeluiește că nu-l înțelege nimeni și că își trăiește viața fără noimă. [pauză] Eu mă bucur enorm pentru tine, e exact ce îți trebuie acum ca să fii împlinită. [pauză] Vrei să fiu nașa lui? Ar fi prima mea nășie în Germania. Să știi că am mână bună. Mergem împreună să îi căutăm cărucior și pătuț, știu eu unde sunt mai convenabile. Iar mama ta, ce fericită va fi ca bunică!

–  Fiica mea, fetița mea, așa e, mi-a lăsat și mie impresia că e un om frumos și serios. Dar dacă e om hain și te lasă singură în momentul ăsta de har, nu te mai întoarce după el, indiferent ce motive ar avea. Ce-i mai lipsește acum? Divorțul i s-a pronunțat, fiica i-a plecat la universitate, poziție și mai bună și-a aranjat la serviciu. [pauză] E un om instabil, pe care nu te poți bizui. Mai bine că și-a arătat adevărata față la început și nu mai târziu, când va suferi și copilul. [pauză] Vin la tine cum primesc viza. Am să caut și o tanti pensionară în putere, care să vină cu mine să mă ajute la copil, fiindcă eu îl voi scăpa din mâini, așa șubrezită cum sunt. Tu trebuie să ai doar grija ta și a copilului tău. Vă iubesc! Vin să stau cu voi cât de curând.

– Prietenă dragă, reușită fotografie mi-ai trimis, cu voi doi amorezi la masă pe terasa umbrită din Veneția. Și în spate cu podul arcuit peste canal, plin de turiști. El cu aer sportiv, blond și bronzat cum era, și cum se uită drept în obiectiv cu zâmbetul lui larg de Marlon Brando. Și tu arăți foarte bine, în rochița albă pe bretele, brunețică și subțirică, dar rotunjoară în părțile esențiale. Se cunoaște deja că ești gravidă, dar parcă el se bucură mai mult de sarcina ta. Tu pari cumva întristată, prea te uiți într-un nicăieri, dincolo de obiectiv. [pauză] Puișor, nu se poate, nu cred ce-mi spui, mai dă-i răgaz să se limpezească la minte.[pauză] De necrezut, mai ales după excursia voastră poleită, din Grecia și apoi la Veneția, de unde ați adus și picturile maestrului… Nu am cumpărat și eu două Veneții? Păcat că ați plecat așa repede, că aveai tu rendez-vous la banca din Zürich. [pauză] Ar fi trebuit să vă opresc la mine o zi-două, dar aveam gărzi în recuperare, puișor. Te-am simțit eu, când ședeam de vorbă în grădina sanatoriului, cum te uitai pierdută peste lacul Leman și peste munți. Erai cumva surpată pe dinăuntru. Mi-am zis că este depresia sarcinii. Dar să-mi spui acum că el s-a răzgândit, că s-ar fi înșelat? Că nu mai poți să te uiți la TV la o melodramă banală cu mame și copii că îți șiroiesc lacrimile. Că ai coșmaruri cu gherile ce te atacă pe străzi? Că ex-soția și fiica lui te urmăresc de după ziduri de citadelă ca să te sfârtece cu baionetele și să-ți scoată copilul din burtă? [pauză] Păstrează-ți calmul, puișor! Trebuie să citești la culcare cărțile tale favorite și să dormi la ore fixe. Sună-mă ori de câte ori ești neliniștită și vino din nou la mine la tratament, la Lorelai a ta, ca acum trei ani. Sau o iau eu pe Suissa și venim să stăm cu tine de Crăciun. Ai grijă de tine, puișor, acum sunteți doi puișori!

– Dar dvs. nu aveți probleme, dragă doamnă. [pauză] Atâta timp cât nu trăiți în bună înțelegere împreună cu tatăl copilului, nu văd ce interes ați avea să împărțiți cu el autoritatea parentală sau să îl cheme pe copil altfel decât pe dvs. Aici faceți o greșeală de gândire, ca toate femeile din Est. [pauză] Aaa, că ar dispărea el din Germania, ca să fugă de răspundere sau de pensia alimentară? Din partea asta pot să vă asigur, că oricine, bărbat sau femeie, când este bine situat profesional aici, nu mai pleacă în țara de origine decât în concediu. În plus, dvs. sunteți într-o situație privilegiată față de cazurile disperate cu care ne confruntăm zilnic: sunteți sănătoasă, aveți un serviciu bun, o locuință bună, ați obținut relativ repede toate drepturile în Germania, chiar nefiind de origine germană. Vă felicit, în primul rând pentru copil! [pauză] Vă rog mult, stați liniștită, menajați-vă și lăsați în grija instituției noastre apărarea drepturilor copilului.

–  Ești măricică la mine în burtă și te simt cum faci tumbe, imponderabilă… Ești o fetiță hotărâtă, ne-a spus doctorița. – Ce te neliniștește, mamă? – Suntem doar noi două, ce păcat că nu se mai bucură nimeni de starea noastră de har. – E foarte bine așa, sunt eu cu tine. – De ce-mi dai picioare în burtă? Ești grăbită, vrei să ieși? – Nu încă, mi-e bine la tine, mamă. – De ce nu stai liniștită? – Ah, ia-ți gândul, eu nu voi sta liniștită! – Ce-o să ne facem doar noi două pe lume? – Nu-ți face griji, vom fi o echipă minunată: eu voi avea grijă de tine și tu vei fi tare și inspirată cum n-ai mai fost tu în viața ta. – Cum vom răzbi prin vicisitudini? – Pe mine nu mă va încorseta nimeni și nimic. Sunt stăpână pe viața mea chiar de-acum. Curaj, mamă, sunt cu tine, rămân cu tine! – Hai să ne culcăm, minunico. – Dormi tu, mamă, eu am alte ore. Somn ușor, mămica mea, somn ușor, fetița mea!

După 18 ani
– Tu nu ești în toate mințile, mamă! Nu e adevărat! Cum să am alt tată? Spune-mi că nu este adevărat… Altfel îl întreb pe papi… Vrei să îl întreb pe papi? [se duce să-l întrebe] Ți-ai ales momentul tocmai acum când plec la Maastricht la universitate, ca să am la ce să mă gândesc în urmă cu furie. [pauză] Cum ai putut să îmi faci tu mie una ca asta? [pauză] Cine știe de povestea asta? [pauză] Nu vreau să mai știe nimeni altcineva. Nimeni! Să nu te aud vreodată că vorbești despre asta. Cu mine sau cu oricine altcineva. Tema asta nu există! M-ai înțeles?

– Roaba lui Dumnezeu, ăsta e păcat mare: să îți dea Domnul în dar un copil, iar tu să vrei să-l lepezi. Chiar și numai cu gândul, e păcat mare. Dar Domnul ți-a scos în cale oamenii care te-au călăuzit și te-au ajutat. Le-ai mulțumit Domnului și Sfintei Fecioare? – Nu destul.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.