2. Scena doi…
Tot despre timp și despre arta dramatică… Timpul zboară peste noi, dar își lasă umbra în urmă. Este o replica dintr-un spectacol de demult. Problema e că noi, oamenii, credem că avem timp de ajuns, numai că până când nu ne prețuim pe noi înșine, nu vom prețui nici timpul care ni s-a dat.
Teatrul are o relație profundă și complexă cu timpul, este o artă care există doar în momentul reprezentării. Spre deosebire de literatură, care poate fi recitită, sau de pictură, care poate fi privită în orice moment, spectacolul teatral se desfășoară într-un „aici și acum” comun actorilor și spectatorilor.
Fiecare spectacol are loc într-un moment unic și irepetabil. Chiar dacă textul și regia sunt aceleași, fiecare reprezentație diferă prin energia actorilor, prin reacțiile publicului și prin multe altele. Pe scenă, timpul poate fi comprimat sau dilatat, în două ore de spectacol pot fi reprezentate zile, ani sau chiar generații. Uneori, o scenă de câteva minute poate reprezenta doar câteva secunde din viața personajelor.
Apoi, teatrul reflectă epoca în care este creat și prezentat. Chiar și atunci când pune în scenă evenimente din trecut, spectacolul dialoghează cu problemele prezentului. Deși spectacolul dispare după încheierea reprezentației, el continuă să existe în memoria spectatorilor. Această „efemeritate” este una dintre caracteristicile fundamentale ale teatrului, s-a spus adesea. Și este chiar astfel, teatrul transformă timpul într-o experiență vie. Spectatorul nu doar vede și ascultă o poveste, el participă la desfășurarea ei în timp real, împărtășind același timp cu actorii. Astfel, timpul nu este doar tema teatrului, ci și materia sa fundamentală, spunea Peter Brook…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
