”Trandafirul” de Florentina Loredana Dalian

474
Florentina Loredana Dalian Trandafir alb proză scurtă

proza scurta leviathan.ro logoO priveam pe furiş cum, surprinsă, dar şi parcă bucuroasă, îşi găsea în fiecare dimineaţă trandafirul alb, pus de mine cu atâta grijă încât să nu fiu văzută de colegi sau – Doamne fereşte! – chiar de ea. Mi-am sacrificat dimineţile, somnul la care ţineam atât de mult, chiar banii, care nu mă dădeau afară din casă, doar pentru a-i pune zilnic un trandafir alb în bancă. Începusem să mă întreb şi eu dacă asta nu-i curată nebunie, dar mă încăpăţânam să merg mai departe în demonstraţia mea. Căci asta urmăream: să-i demonstrez Oanei că viaţa nu e aşa cum o vede ea. Că nu poţi fi convins de adevărul tău, până ce nu l-ai trăit şi pe al altuia. Faptul că nu fusese niciodată îndrăgostită nu-i dădea dreptul să privească cu superioritate sentimentele altora.

Florentina Loredana Dalian
Florentina Loredana Dalian

Deocamdată nu era momentul să mă deconspir. Trebuia s-o determin să nu mai aibă linişte, să-şi frământe mintea întrebându-se cine-i acela (căci nu putea fi decât un el, nu-i aşa?) care o iubeşte atât de mult încât zilnic îi aşază trandafirul în bancă. Dar demonstraţia mea nu trebuia să se oprească aici. Voiam s-o fac să se îndrăgostească, să viseze cu ochii deschişi la presupusul Făt-Frumos. Cu alte cuvinte, ţineam să-i demonstrez prietenei şi colegei mele de bancă faptul că se poate trăi într-o iluzie, că poţi iubi pe cineva fără să ai habar cine este, cu alte cuvinte că, până la urmă, totul nu-i decât în mintea nostră. Iată ce încercam să fac cu trandafirul alb. Pe jumătate, demonstraţia îmi reuşise. Dejam o simţeam pe Oana că nu mai are linişte, îi surprindeam şi câte o uşoară îmbujorare, atunci când găsea trandafirul, vedeam cum mâna îi tremură uneori la scris, o surprindeam neatentă la explicaţiile profesorilor.

Considerând că ”epoca trandafirului” şi-a făcut datoria, am trecut la următorul pas în demonstraţia mea. Într-o dimineaţă de luni, când Oana, ca de obicei, aruncase o privire nerăbdătoare în bancă, surpriză! Trandafirul alb lipsea. Am urmărit-o atent şi am văzut cum, deodată, devenise ea albă ca varul ori ca trandafirul aşteptat. Se vedea clar cum lipsa florii pe care începuse să o aştepte ca pe ceva firesc, cuvenit, o deranja atât de tare, încât nici măcar nu putea să ascundă. Ba chiar s-a năpustit asupra clasei: ”Care te ţii de farse?!”, căutând prin ghiozdane, în bănci, convinsă, iniţial, că trandafirul trebuie să fi fost acolo, ca oricând, la locul lui, aşteptând-o. Nu-i greu de imaginat chinul care a cuprins-o. De altfel, fără să o întreb nimic, întrucât voiam să par cât mai indiferentă la chestiunea în cauză (pentru a nu mă da de gol şi pentru a putea să-i urmăresc mai bine reacţiile), am văzut-o făcându-şi o listă cu presupunerile ei, o listă pe care o tot muncea, ba adăugând, ba tăind.

  1. Azi n-a putut să vină la şcoală, dintr-un motiv anume (poate-i bolnav, poate e plecat undeva).
  2. N-a găsit deschis la florărie.
  3. Şi-a uitat banii acasă şi n-a mai avut cu ce cumpăra trandafirul.
  4. A renunţat să mă curteze, văzând lipsa mea de reacţie (dar cum era să reacţionez, dacă el nu s-a arătat?). Asta chiar nu mi-ar plăcea!!!
  5. A întârziat şi n-a avut timp să-mi pună trandafirul fără să fie văzut.

Lista continua astfel, încheindu-se cu concluzia: ”Să aşteptăm ziua de mâine!” Numai că ziua de mâine a venit tot fără trandafir. Şi tot aşa, a continuat şi zilele următoare. Oana era era din ce în ce mai tristă şi mai abătută. Eu amânam, aproape cu sadism, desluşirea adevărului. În fond, n-avea decât să sufere! Nu era ea cea care spunea despre iubire cel mai adeseori: ”Prostii!”?

Slobozia, 24 ianuarie 2015

Din volumul de proză scurtă, în lucru, ”Florăria din Centrul Vechi”

Vezi și arhiva rubricii Gânduri dulci-amărui de Florentina Loredana Dalian

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.