Un filosof scria că omul își schimbă sentimentele la fel de repede cum își schimbă interesele. Oamenii noștri politici, care l-au citit cu siguranță pe Dostoievski, și-or aminti: „Iubește-te în primul rând pe tine, căci totul în lumea asta se bizuie pe interesul personal…” Sau l-au auzit și pe Napoleon: „Ne zbatem mai mult pentru interesele noastre decât pentru drepturi.”
Cu amărăciune le-aș mai spune, acum, la sfârșit de an greu că omul care nu a simțit niciodată farmecul unei prietenii sincere și dezinteresate nu va cunoaște toată fericirea pe care o poate primi de la alt om. Știm că orgoliile rănite sunt mai primejdioase decât interesele lezate. „De ce m-aș întreba despre motivele urii dintre oameni?”, scria un celebru gânditor. Ei își clădesc ura cu aceleași pietre pe care le-ar fi putut folosi ca să-și clădească dragostea.
Și mai știm ceva, că din paradis lipsesc oamenii interesați. Din lumea noastră nu, nu vor lipsi… Interesele dezbină oamenii, dar vicioșii se înțeleg mereu între ei. Am o concluzie ușor înghețată, ca și visele noastre de mai bine: oamenii reprezintă un punct de interes pentru politicieni și acest lucru nu e întotdeauna o virtute, pentru că și câinii reprezintă un punct de interes pentru purici.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
