„Unui nene învârtoșat și orgolios peste măsură” de Ionuț Cristache

243
orgoliu tableta ionut cristache

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roApare tot mai rar… Și bine face, tot nu prea are nimic de spus! Parcă i-aș citi un vers din Macedonski: „Orgoliul meu este și-nvins și umilit”

Se spune că orgoliul este buzduganul fricii, e o vanitate a egoismului, e luxul îmbuibaților și beția puterii care te face să-ți pierzi capul. Este consolatorul celor slabi, pentru că orgoliul îngroapă fericirea. Niciodată aroganța nu a fost semnul inimilor mari.

Orgoliul te poate face mai puternic, dar nu mai fericit, așadar, este cel dintâi dintre tiranii memoriei falsificate de ceilalți, lingușitorii din jur. Un scriitor important zicea că orice singurătate are momentele ei de orgoliu, iar în renunțările noastre există multă suferință. Altfel, orgoliul nu reușește niciodată mai bine ca atunci când se acoperă de modestie. Falsă și ea…

Orice minte strâmbă are, totuși, loc pentru îngâmfare și înfumurare. Așa se face că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Silă… Cam asta e tot, o silă de ianuarie, înghețată în iarna care stă să vină, totuși, peste noi… E o amorțeală în toate și în toți, răspândită prin discursurile amețite pe care ei le urcă în scări fragile și lipsite de culoare. Spre împliniri mărețe!

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.