”Ziua Îndrăgostiților, de la martiriu la sărbătoare” de Ionela Budu

23
Felicitare de Sfântul Valentin, 1909
Felicitare de Sfântul Valentin, 1909

Ziua Îndrăgostiților a evoluat de-a lungul secolelor de la martiriu, politică religioasă, industrializare, la sărbătoarea pe care o asociem astăzi cu dragoste, flori și cu dulciuri parfumate, transformată într-o vacanță de mai multe miliarde de dolari, practicată în întreaga lume.

Zeci de legende prăfuite povestesc despre Sfântul Valentin, un erou în carne și oase, într-o eră a informației în care nimeni nu l-a văzut încă pe Dragobete, Cupidonul celest care sărută fetele nemăritate.

Sfântul Valentin a fost un preot și medic roman care a suferit martiriul în timpul persecuției creștinilor de către împăratul Marcus Claudius II Gothicus în anul 269.

Claudius exprima evlavia capitalului și a cetățenilor săi din întregul imperiu, dar era un tiran prin modul în care își conducea oamenii, angajându-i în mai multe războaie.

La un moment dat, bărbaților le era din ce în ce mai greu să se concentreze în acele campanii violente, gândindu-se la soțiile și familiile lor lăsate în urmă.

Pentru a rezolva această problemă, Claudius a anulat și a interzis căsătoriile în Roma.

Când preotul creștin Valentin a auzit de acest lucru, el s-a simțit nedreptățit și a continuat să căsătorească în secret cupluri, înainte ca bărbații să plece la război.

Desigur, au existat repercusiuni în acest sens. De îndată ce împăratul Claudius a auzit de aceste căsătorii secrete, l-a trimis în închisoare pe Valentin, unde s-a întâlnit și s-a împrietenit cu fiica temnicerului, lăsându-i o notă semnată ”De la Valentinul tău”, înainte de a fi executat.

Deoarece Sfântul Valentin și-a sacrificat viața pentru ca îndrăgostiții să poată fi uniți prin sfânta căsătorie, povestea sa a dăinuit mult timp, până în zilele noastre.

În cele din urmă, Biserica Catolică a ales 14 februarie ca zi pentru a-l onora, în care se spune că și păsările cerului încep să se împerecheze.

Vestea celebrării unei zile a îndrăgostiților a ajuns în toată lumea, chiar și la noi, în România.

Cuplurile îndrăgostite nu ratează niciun moment de a-și împărtăși iubirea în această zi specială, petrecând împreună timpul într-un cadru romantic și deschizând cadourile pregătite de ceva vreme.

Bătrânii îi privesc uimiți și emoționați, cu gândul la propria lor tinerețe, când totul era mult mai simplu și firesc, pecetluindu-și iubirea sub semnul lui Dragobete, un Cupidon al unei tradiții născocite în popor.

Dragobete anunța venirea primăverii, era sărbătorit timp de două zile, în care se organizau petreceri folclorice, la care veneau fetele nemăritate pentru a se întâlni cu băieții, care le ofereau buchete din ghiocei și viorele, în speranța unor viitoare căsnicii.

Toată lumea se aduna într-o poiană sau undeva în natură, la munte sau la câmpie, în locuri înverzite de firele ierbii abia apărute. Feciorii își arătau măiestria cântând la fluiere și tamburine, în timp ce fetele redau versuri compuse personal, pe aceleași ritmuri muzicale.

Dragostea la prima vedere era inevitabilă în acele momente, căci fetele, îmbrăcate în rochii de cânepă înflorate cu trandafiri roșii din fir de borangic, aveau o frumusețe răpitoare, iar feciorii aveau postura unor gospodari adevărați, pregătiți să devină stâlpi de familie.

O îmbrățișare și un sărut aveau greutatea unei emoții imposibil de cântărit și reprezentau primele nestemate care fac să strălucească două inimi îndrăgostite.

Astăzi, nu se știe dacă Dragobetele mai sărută astfel fetele, căci nu mai este așteptat ca altădată, locul lui fiind luat de Sfântul Valentin, care se sărbătorește mult mai înainte, chiar în mustul zăpezii.

Cu trecerea timpului s-a pierdut farmecul credințelor din popor, tradițiile poartă alte straie, căci fiecare nouă generație a evoluat odată cu noile mijloace de abordare a vieții cotidiene.

Bineînțeles că nu este un adevăr generalizat, căci fiecare își cunoaște intensitatea propriilor sentimente și trăiește după cum simte sau după cum i s-a transmis din moși strămoși.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.