”220 de ani de la înființarea Uzinei Mecanice și a Fabricii de Arme Cugir” de Raul Gabriel Gavra

945
Uzina veche din Cugir
Uzina veche din Cugir

logo rubrica historia leviathan.roFără de tăgadă, de mai bine de două secole, fiind motorul transformărilor radicale din vechea comună, evoluția orașului intracarpatic Cugir s-a datorat existenței hotărâtoare a Fabricii de Fier și Oțel, numită mai târziu Uzina Mecanică Cugir, din aceasta individualizându-se recent Fabrica de Arme Cugir (din 2004). Din vechile construcții, un rol esențial în patrimoniul istoric al orașului îl joacă o clădire a vechii fabrici, un turn de apă și un apeduct, ultimele două pierzându-și astăzi scopul pentru care au fost proiectate, dar existând dorința de a le da un rol turistic, o funcție de agrement.

Istoria Fabricii de Fier și Oțel începe în anul 1799, atunci când se demarează lucrările pentru construirea halelor din zona Râul Mic, aflată în sudul actualului oraș. Argumentele ridicării acestei fabrici în mica așezare transilvăneană au fost foarte mult legate de amplasarea geografică a localității, mai exact spus, datorită existenței resurselor necesare (lemn și forța apei), poziționării la granița Imperiului Habsburgic și apropierii față de zonele de exploatare minieră. Construcția obiectivului industrial s-a finalizat la o dată neplănuită, doar în 1804, existând dispute asupra terenului pe care fabrica s-a construit, acesta fiind obținut de autorități pe căi nu tocmai corecte.

Într-o primă fază mai avansată, în 1871, în dotarea Fabricii de Fier și Oțel s-au aflat câteva cuptoare de pudlaj, de cărămidă și de uscat lemn, laminoare, un atelier de strungărie și unul de întreținere. În 1880, o mașină cu abur își face pentru prima dată loc în producție, existând această necesitate din cauza lipsei de apă din timpul iernii și din cauza desfășurării periodice a activității de plutărit (în timpul verii). Mai târziu, în 1900, tot utilizând aburul, în patrimoniul unității intră și două ciocane, unul de 3 și altul de 6 tone, dar și alte instalații, utilaje noi, moderne pentru vremea respectivă și care aveau un rol important în realizarea de noi produse. În întreaga perioadă a Imperiului Habsburgic și în cea a Austro-Ungariei, fabrica a fost specializată în producerea de unelte pentru domeniul agricol (pluguri, sape, coase, lopeți etc.) și pentru industria minieră, acestea ajungând și pe piața externă, inclusiv în Moldova, Țara Românească, Europa Apuseană și America.

În ultimele două decenii de apartenență la imperiul multinațional din Europa Centrală, tot în chip util, patrimoniul amplasamentului industrial se mai îmbogățește cu două construcții (deosebit de estetice), acestea fiind Apeductul Wasser Leine (construit în 1906, realizat de germani și italieni) și Turnul de Apă (construit în 1912 de italieni), cel din urmă devenind un adevărat simbol al orașului. Tot în anul construcției apeductului, se inaugurează mult așteptata cale ferată Șibot – Cugir, aducând numeroase beneficii fabricii și întregului oraș. Până la realizarea acestei căi de comunicație, materia primă pentru producție (adusă din Găvojdia și Hunedoara) era transportată câțiva kilometri buni cu căruțele, acest lucru impunând prețuri mai mari pentru produsele finite.

În 1919, ca urmare a modificării hărții politice a continentului, Fabrica de Fier și Oțel iese de sub autoritatea maghiară, rupe complet relațiile cu Budapesta și intră în posesia statului român. După șase ani, în 1925, se înființează societatea pe acțiuni Uzinele Copșa Mică-Cugir, statul român semnând un acord cu Societatea Vickers Armstrong Ltd. Londra (acțiunile acesteia fiind preluate mai târziu de Skoda) și Societatea UDR (Uzinele și Domeniile Reșița). Ca urmare, în 1926 se încep lucrări la o nouă fabrică, construcției acesteia fiindu-i destinat terenul aflat în partea nordică a comunei. În privința fabricii vechi, aceasta rămâne și ea în centrul atenției, în 1928 fiind reutilată, printre noutăți găsindu-se și un cuptor electric. Însă în perioada interbelică, mai ales spre sfârșitul ei, situația bună economică se schimbă, comenzile devenind tot mai puține, inexistente. În 1933, regele Carol al II-lea va vizita localitatea și se va interesa și implica direct în salvarea importantelor investiții din Cugir. Contrar unor sumbre așteptări, situația fabricii revine la normal, comenzile crescând spectaculos în 1941, atunci când cel de-al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare.

Dar dificultățile reapar după terminarea războiului, când uzinele trebuie să se reorienteze. În cele din urmă, redresarea se realizează cu succes, industria locală este din nou salvată, noua producție axându-se în această perioadă pe o gamă variată de bunuri (scule, cuțite, lacăte, mașini de găurit, de cusut și de spălat etc.). În 1968, cele două fabrici se unesc sub numele de Întreprinderea Mecanică Cugir, dar acestea se separă din nou în perioada postcomunistă. În epoca ceaușistă, întreprinderea a fost foarte mult apreciată, ea fiind vizitată de trei ori de către președinte.

Trăgând concluziile din scurta prezentare cronologică a fabricii, de-a lungul tuturor perioadelor istorice traversate, importanța neîntreruptă a acestui obiectiv de natură industrială a fost una de talie națională în domeniul economiei și al apărării (mai târziu), cu o recunoaștere și o apreciere pe piața națională și cea internațională, oferind orașului Cugir un profil monoindustrial.

Bibliografie

Berian, Augustin, ”Monografia Cugirului – 1932”, Cluj Napoca, Editura Qual Media, 2013
Mocean, Ioan, Cenar, Ioan (coordonatori), ”Județele Patriei, Alba”, București, Editura Sport-Turism, 1980
Popa, Cristian Ioan, ”Cugir – schiță monografică”, Alba Iulia, Editura Altip, 2005
Szappanyos, Elena, Voicu, Aurel (coordonatori), ”Cugir – 500 (1493 – 1993)”, Sibiu, Editura Polsib, 1993
”Strategia de dezvoltare a orașului Cugir 2014 – 2020”.

Vezi și: ”Să nu uitați!” de Raul Gabriel Gavra, Text premiat la concursul  de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a doua (25 iulie – 10 august 2019), cu tema: Scrisoare pentru Diaspora. 

Arhiva rubricii Historia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.