Curiozitate. Bucurie. Ca român, emoție puternică, pentru că, indiferent cine ai fi, indiferent cum ai fi, ești parte a intenției divine care a făcut ca unul dintre uriașii artei și spiritualității universale să fie ”de-al tău”. Așa cred că aș răspunde oricui m-ar întreba ce simt în preajma operei lui Brâncuși sau atunci când, prin fericită întâmplare, pășesc pe pământul pe care el a călcat.
Emoție. Poate, în primul rând, emoție. Este sentimentul acut pe care l-am experimentat și acum, ca de fiecare dată când vin la Târgu Jiu. 24 – 28 octombrie 2018, câteva zile în care am simțit nu evocarea, nu reprezentarea în registru artistic sau științific, ci prezența vie a lui Constantin Brâncuși. Această ediție a Colocviului Internațional Brâncuși a fost dedicată celebrării a 80 de ani de la inaugurarea – pe 27 octombrie 1938 – a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, conceput și construit ca prinos eroilor căzuți în luptele de la Podul Jiului, purtate în ziua de 14/27 octombrie 1916.
Expoziții, lansări de carte, un spectacol de teatru (”Sărutul”, în regia Horațiu Mihaiu) și un film documentar (”Constantin Brâncuși, Între Pământ și Cer pe Calea Sufletelor”, realizat de Cristina Liberis și produs de Trinitas TV), precum și două zile dense în care au fost prezentate și discutate comunicările științifice ale oaspeților din țară și din străinătate au așezat acest colocviu în seria evenimentelor celor mai importante dedicate Centenarului Marii Uniri. O serie, trebuie spus, din păcate, prea puțin consistentă.
Este greu să alegi, din numărul foarte mare al participanților la întâlnirea cu Brâncuși, critici și istorici de artă, oameni de știință, artiști, personalități implicate în viața cetății, doar câteva nume pe care să le amintești într-o scurtă relatarea cum este aceasta, dar îmi asum riscul și încep cu Doru Strîmbulescu, directorul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, cel în responsabilitatea căruia intră și reușitele, și greutățile unei activități continue de valorizare a moștenirii materiale și imateriale de la Târgu Jiu. Alături de el, împreună cu el, viceprimarul Adrian Tudor face ca greutățile să devină, chiar dacă uneori nu tocmai în ritmul dorit, trepte de succes.
”Calea Eroilor – Via Sacra. Despre forma simbolică a demersului către sacru”
Așa cum directorul Strîmbulescu mărturisea în cuvântul de deschidere, obiectivul major este găsirea și cultivarea celor mai noi metode științifice de întreținere și conservare a Ansamblului sculptural. În acest sens, parteneriatul cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică este salutar. De altfel, coordonatorul proiectului prin care au fost abordate metode noninvazive de cercetare, dr. Roxana Rădvan, a prezentat o comunicare interesantă pentru specialiști și, pentru noi ceilalți, cu adevărat spectaculoasă: ”Viața monumentului și viața orașului”. Este de amintit și faptul că, alături de Institutul Național al Patrimoniului, Centrul Brâncuși a contribuit la întocmirea dosarului de înscriere a Ansamblului brâncușian în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Sorana Georgescu-Gorjan este un autoarea a aproape 100 de articole și studii dedicate operei lui Brâncuși. Fiica inginerului Ștefan Georgescu-Gorjani, cel care a fost șeful proiectului realizării ”Coloanei fără sfârșit”, a reiterat în intervenția sa “Datoria de mulțumire pentru cei vrednici de neuitare care au făcut ca Ansamblul să existe“.
Notă aparte a făcut, prin ineditul abordării, comunicarea antropologului Matei Stârcea-Crăciun: ”Hermeneutica endogenă a sculpturii abstracte. Noi perspective în metodologia evaluării critice”.
Invitații străini au susținut lucrări în care au punctat influența operei lui Constantin Brâncuși asupra, mai ales, a aspectului morfologic al creației artiștilor americani și englezi. Personalitate multidisciplinară (istoric, germanist, specialist în științe politice, istoria artei și filosofie, Friedrich Teja Bach a prezentat lucrarea ”Fragilitatea radicalului: Constantin Brâncuși și sculptura americană”, iar Jonathan Wood, critic de artă, curator și coordonator al Institutului Henry Moore, a vorbit despre ”Brâncuși, Coloana fără sfârșit și sculptura în Marea Britanie”. Cu experiența personală ca sculptor, Alison Wilding a relatat despre influența lui Brâncuși în propria-i creație: ”Echilibru, Brâncuși și eu”.
O altă direcție a fost trasată de Maria del Pilar Ortiz Calderon, profesor la Universitatea Pablo de Olavide, care s-a referit la felul în care acționează condițiile de mediu asupra operei de artă și la modurile în care aceasta poate fi protejată, salvată: ”Despre risc și vulnerabilitate. Un caz de artă modernă”.
Dr. Doina Lemny, cea care, în calitate de cercetător și muzeograf la Centrul Pompidou din Paris, îngrijește și promovează opera lui Brâncuși, a fost și unul dintre personajele principale ale acestei ediții a Colocviului Brâncuși: a moderat prima zi de comunicări, a prezentat lucrarea ”Coloana fără sfârșit: proiectare în timp” și a lansat ”Monografia Constantin Brâncuși” și volumul ”Cumințenia Pământului: opera unică”.
Și, pentru că suntem la subcapitolul lansări, la Muzeul de Artă din Târgu Jiu a fost lansat și ”Anuarul Revistei Brâncuși: Istoricul Ansamblului Monumental realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu, din documente de arhivă (perioada 1937 –1989)”.
Dacă tot am vorbit despre personaje principale, acesta este, cred, locul în care aș putea marca o contribuție esențială la foarte buna desfășurare a evenimentului: cea a criticului de artă Pavel Șușară. Cu inteligență și rafinament, cu știință de carte și pasiune, cu atitudinea sa insolită, Pavel Șușară a reușit să relaxeze și, în același timp, să valorizeze atât cele trei expoziții pe care le-a vernisat sau activitatea juriului pentru Premiul Național Brâncuși, cât și cea de a doua zi dedicată comunicărilor științifice. Despre tema susținută: ”Schița unui paradox: Ansamblul de la Târgu Jiu” nu spun decât că își va găsi locul în volumul ”Constantin Brâncuși” pe care îl pregătește. Acestei comunicări i-a urmat cea susținută de Radu Boroianu, intitulată ”Calea Eroilor – Via Sacra. Despre forma simbolică a demersului către sacru”. Radu Boroianu a condus lucrările Comisiei Internaționale pentru Expertizarea Conservării Ansamblului Calea Eroilor – 2013 și tot lui i se datorează colaborarea Centrului Brâncuși cu Institutul Cultural Român, pentru că în 2015, președintele ICR de atunci, Radu Boroianu, a răspuns solicitării directorului Doru Strîmbulescu și a vicepreședintelui Consiliului Științific, Vlad Ciobanu, de a iniția Premiul Național de Sculptură și de a spijini Colocviul Brâncuși.
”Calea Eroilor – Via Sacra. Despre forma simbolică a demersului către sacru” a încheiat sesiunea de comunicări științifice, moderată, în cea de a doua sa parte, de criticul de artă Pavel Șușară care a remarcat importanța lucrării prezentate de Radu Boroianu, atât datorită sintezei pe care a realizat-o, precum și a largii abordări, cu orizonturi extrem de clar prefigurate și conturate: ”Cred că nu întâmplător se spune că orice întâmplare presupune o necesitate. Probabil că întâmplător Radu Boroianu a fost pus ultimul, dar era necesară prezența lui în încheiere, fiindcă el a cuprins tot și, în comunicarea lui, foarte interesantă este această avertizare asupra riscurilor de a nu se mai vorbi despre artă la un moment dat. Iarăși, nu întâmplător, chiar acum, la o discuție despre una dintre cele mai importante prezențe ale artei dintotdeauna, nu numai ale artei noastre, ci și a lumii întregi, avertismentul acesta este obligatoriu. Fiindcă ușor putem să vorbim mâine – dacă nu avem suficientă vigoare să conservăm ceea ce este astăzi – despre Sărut ca despre o sculptură în care se neagă identitatea de gen, despre o îmbrățișare între două persoane al căror sex nu este nici precizat, nici determinat, dar avem clar identificarea lui ideologică… Iar riscul de a mai trece o dată prin ceea ce am trecut în anii ’50, de a pune din nou tractorul cu șenile în fața Coloanei pentru a o da jos, este nu ipotetic, este extrem de real. Deja în alte părți ale lumii se dărâmă statui, pentru că se știe foarte bine că orice schimbare de paradigmă, înainte de a ajunge efectivă, începe prin demolarea simbolurilor, prin demolarea efigiilor. Așa cum capetele împăraților romani erau eliminate în clipa în care venea un alt împărat și era folosit bustul celui vechi pentru capul cel nou, așa cum am eliminat noi la revoluție stema din steag, pentru că era insemnul vechii ordini, așa cum comuniștii au eliminat vechile repertorii de forme și vechile opere de artă din spațiul public, tot așa ne vom trezi mâine cu o reluare a întregului ciclu. De la capăt!
Avertismentul lui Radu Boroianu nu este doar o introducere utilă și polemică, ci este o perspectivă de lectură a reperelor noastre culturale și a formelor noastre de existență obligatorii”.
Finis coronat opus
Colocviul Internațional Brâncuși – desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și având între parteneri Ministerul Culturii și Identității Naționale, Institutul Cultural Român, Filiala Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici și Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu” – s-a încheiat cu momentul decernării Premiului Național Brâncuși, oferit de ICR. Din juriu au făcut parte criticul de artă și curatorul Raluca Băloiu, Dalina Bădescu, pictor și curator, sculptorul Maxim Dumitraș și scriitorul Florin Toma. Președintele juriului: Pavel Șușară.
Eu însă nu voi încheia fără să fac un repede tur al expozițiilor, pentru că respectul, admirația și iubirea pentru un artist pot fi cel mai bine exprimate tot prin artă. Tânărul sculptor Emil Cassian Dumitraș, absolvent al Universității de Arte Plastice și Design ”Ion Andreescu” din Cluj, a venit la Muzeul de Artă din Târgu Jiu cu o expoziție de ceramică, intitulată ”Memento”. La Galeriile de Artă, filiala locală a UAP a deschis, cu ocazia colocviului, Salonul Anual de Artă, o expoziție care face demonstrația unei perfecte sincronizări a unora dintre artiștii locali cu ceea ce se întâmplă în țară și în Europa. Iar la Muzeul Județean Alexandru Ștefulescu am avut bucuria să asistăm la vernisajul unei expoziții a Școlii Românești de sculptură, pe care curatorul, sculptorul Vlad Ciobanu (cel care este și curatorul Atelierelor Brâncuși, un alt proiect de succes al Centrului ”Brâncuși” de la Târgu Jiu), a intitulat-o, de două ori simbolic, ”Clepsidra”. George Apostu, Ovidiu Maitec, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Florin Codre, Vasile Gorduz, Constantin Popovici, Georgeta Caragiu, Paul Vasilescu, Adrian Popovici, Sava Stoianov, Ovidiu Simionescu, Neculai Păduraru, dar și încă mulți alții, sunt artiști de talia marilor nume din Europa, iar lucrările lor își merită locul în cele mai importante expoziții și muzee de artă contemporană din lume.
