”Dansul cărţilor” de Lucia Pătraşcu. Impresia unui cititor – Lică Barbu

252
lucia patrascu dansul cartilor

logo carte rubrica leviathan.ro”Scriu pentru că simt nevoia să comunic, şi comunic pentru că simt nevoia să trăiesc, şi trăiesc fiindcă scriu” este un gând al meu pe care-l folosesc în unele momente revelatoare, sau ca un motto al unor scrieri literare. ”Nimereala” mea filosofică este cât se poate de prielnică în acest moment, dându-mi prilejul să descriu câteva impresii pe marginea ultimei cărţi publicată de Lucia Pătraşcu, ”Dansul cărţilor”. Subliniez ceea ce doresc să spun pentru că tocmai acest gând al meu este petrecut de Lucia Pătraşcu în toate creaţiile domniei sale.

Neastâmpărul nativ de a scrie şi iar a scrie se completează cu intenţia de a ne face atenţi la toate genurile literare folosite de autoare, tocmai pentru a comunica cu noi prin orice formă posibilă a gândului scris.

Nu a trecut mult, din  anul 2008, de când Lucia Pătraşcu a debutat în literatură cu primul volum de poezii, ”Cunună la nunta de aur” şi iată că, în tot acest răstimp, au curs râuri de cuvinte prin multele cărţi publicate, invitând la dans atât poezia, proza, cât şi literatura pentru copii. 

”Dansul cărţilor” este cea de-a nouăsprezecea carte tipărită şi îndrăznesc un îndemn colegial, acela de a publica şi cea de-a douăzecea carte, ca o împlinire în cariera sa literară. Nu este un îndemn cantitativ, ci un îndemn sufletesc de neoprit, în arta cuvintelor, magic măiestrite de Lucia Pătraşcu. Şi o spun cu certitudinea cititorului care lecturează pe nerăsuflate literatură de bună calitate. Deoarece volumul ”Dansul cărţilor” este altceva din ceea ce a publicat până acum Lucia Pătraşcu. Exact cum spuneam la început. Scriitoarea comunică cu noi prin talentul său literar, dar şi ca cititoare a multor cărţi scrise de către unii scriitori, prieteni apropiaţi, cât şi a volumelor altor scriitori consacraţi deja, pe care, poate, nu i-a întâlnit vreodată personal. Comunicarea e simplă, de nestăpânit, în a spune ceva despre cărţile confraţilor de condei. 

Lucia Pătraşcu nu se afişează ca specialist în aprecieri critice, ci face o simplă descriere a cărţilor citite, subtil şi cu multă blândeţe, pentru a nu descuraja autorii aflaţi la început de drum, ba din contră, pentru a-i impulsiona pe mai departe. Cartea cuprinde unele ”păreri de cititor” ale autoarei despre cărţile publicate de poeţii şi prozatorii brăileni, dar şi ale altor condeieri de pretutindeni. Nu mă lasă datoria de om să nu-i amintesc aici pe autorii analizaţi în volumul ”Dansul cărţilor”, aşezaţi în ordinea alfabetică, aşa cum precizează autoarea: Dumitru Anghel, Mioara Bahna, Valentina Balaban, Lică Barbu, Eduard Claudiu Brăileanu (traducere), Jenică Chiriac, Mihai Chirsanov, Liviu Chiscop, Petre Crăciun, Georgeta Damian, Ion Dichiseanu, Viorel Dinescu, Mihai Dinu, Alexandru Ene, Gabriel Gherbăluţă, Ion C. Gociu, Alexandru Hanganu, Maria Ieva, Violeta Ionescu, Aurica Istrate, Ionel Jecu, Vasile Mandric, Emilian Marcu, Nicolae Mărunţelu, Alexandru Nacu, Constantin Oancă, Ştefania Oproiescu, Vasile Ponea, Petre Rău, Paul Strepol, Valentin Tudor.

Acesta este un volum nou în care apar părerile mele de cititor referitoare la creaţiile unor confraţi condeieri. La fel ca şi în primul volum, intitulat Întâlnire cu o carte, 2016, intenţionez să fac o analiză de carte, nu de autor, fapt ce m-ar fi îndrituit la o prezentare comparativă într-un paralelism cu alţi autori sau chiar cu propriile volume deja publicate de fiecare. Consider că această zăbavă ar putea fi utilă pentru cititor” – notează Lucia Pătraşcu cu modestie pe ultima copertă.

Comentați via Facebook

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.