„Invocație nimănui”… Prea-înțelepți oameni politici, demnitari și dregători ai patriei mele, din opoziție și de la puterea beteagă de azi, mă așez la „înălțimea” Domniilor Voastre și vă învăț să faceți cam așa: stați cu picioarele ușor depărtate, cu pumnii în dreptul feței și fixați genunchii până când formează aproape un unghi de 90 de grade! Întindeți piciorul drept în spate și sprijiniți-vă cu mâna dreaptă pe sol, pentru echilibru! Apoi, reveniți la poziția inițială și schimbați piciorul! Faceți trei seturi și câte 12 repetări! Stați cu picioarele ușor depărtate, din nou, apoi duceți piciorul drept în spate, printr-o lovitură! În același timp, ridicați mâinile deasupra capului, drepte, astfel încât să formați o linie cu piciorul ridicat. Reveniți la poziția de start și alternați cu celălalt picior! Faceți trei seturi de câte 12 repetări! În sfârșit, stați cu picioarele depărtate și îndoiți genunchii, sprijinindu-vă cu palmele de coapse, pentru susținere și țineți spatele drept, flexând picioarele!
Pot să anticipez rezultatele, veți dobândi un posterior tare, sănătos, bine așezat peste alegătorii nedumeriți și peste realitatea românească carantinată și pandemică, demnă de răspunderile majore pentru drumul glorios al țării pe care o iubiți atât de mult. Posterioarele voastre ca de piatră se vor întinde peste toate formele de relief, vor micșora vârfurile tocite ale munților și vor provoca un tsunami important în Marea Neagră. Spre seară, poate vă așezați puțin și peste inflație, peste prețul la benzină și la gaze și la celelalte, tasând cu dosurile voastre celebre scumpirile de toamnă. Dacă obosiți, chemăm poetul să vă recite Elegie pentru trenurile reci… Totuși, grăbiți-vă, trenurile sunt din ce în ce mai puține, pleacă fără călători, de la peroanele fantomă, se ciocnesc în drum către mare, iar ministrul competent de la transporturi e mulțumit de șeful CFR-ului. Așa cum arată azi, rămas fără șine, traverse, locomotive și gări… Căile ferate, despre ele scriu aici, iar nu despre coaliția zbuciumată printre grijile țării…
Și, peste toate, a revenit o veste de acum vreo nouă ani, se apropie sfârșitul lumii, când se va termina calendarul mayas. Nu e rău, în România tocmai se vor fi terminat vaccinurile din frigidere, va începe o nouă sesiune parlamentară, adică este o asociere potrivită cu noua dezbatere despre prosperitatea națiunii și sfârșitul lumii…
Alte predicții, alte scenarii apocaliptice… Primul ar fi că atunci când fizica greșește, iar energiile uriașe se vor dezlănțui la Geneva, în cadrul acceleratorului de particule LARGE HADRON COLLIDER, atunci, zic, va veni peste noi, brusc, sfârșitul lumii. Această super energie folosită în experimente ar putea deschide o gaură în spațiu și timp. România, deja o gaură neagră cu forme de relief armonioase, cu munți, dealuri și maldăre de gunoaie menajere, cu gropi în asfalt, cu alunecări de teren și păduri dispărute, ei bine, România e la adăpost de efectele Geneva, le simte, le trăiește și le ignoră biruitoare. Un alt scenariu ar fi că sub parcul național YELLOWSTONE există un vulcan inactiv atât de mare, încât energia lui ar sufoca America de Nord. Atât? Plaiul nostru mioritic scapă? Un zvon circulă totuși, efectul de transhumanță s-ar localiza deasupra Parlamentului, niște urme din vulcan ar putea ateriza pe locul cu pricina, îndreptându-se domol către Piața Victoriei, cu oprire la Cotroceni. Încă un scenariu zice că pământul ar putea să înghețe și am intra într-o nouă epocă tare. Modest! Noi înghețăm de zeci de ani și, iată, suntem veseli, am mai fentat o iarnă, ca demni alegători și purtători de grătare cu mici. Iar pletosul matematician și primar al Capitalei va mai experimenta o iarnă cu caloriferele sloi…
Și ar mai fi un scenariu, invazia extratereștrilor, care caută o lume nouă pentru a o coloniza. Aici nu este chiar atât de complicat, așteptăm sfârșitul anului și vedem noi ce fel de personaje ne ocupă și cum vor coloniza sfânta și draga noastră patrie, cu tot valul patru care stă să vină…
