„Fulgurații lirice”, prozopoeme de Angela Dina-Moţăţăianu la Editura Biscara

168
angela dina motataianu editura biscara (1)

logo carte rubrica leviathan.roLa Editura Biscara din București a apărut de curând volumul de prozopoeme intitulat Fulgurații lirice semnat de Angela Dina-Moţăţăianu, poetă, prozatoare, „geamănă Penelopei înlăcrimate și, contrar evidenţelor, exclusiv consoarta unui Ulise, mereu pe drumurile nebănuitelor capcane ale sensurilor multiple, unicul astru pentru mine – Cuvântul…” (Curriculum vitae). Angela Dina-Moţăţăianu are în portofoliu 24 de cărţi – romane (Acasă, Puncte de inflexiune, Pensiunea), volume de povestiri ori nuvele fantastice (Dragonul albastru, Ceainăria de la miezul nopţii, Cum am retezat stupul, Seneca, Amnesya, Povestiri atomice) etc. Cele mai recente apariţii ale autoarei la Editura Biscara sunt Timpul pisicii (2020), Casa morților (2020), Bufonerii pandemice (2021), Efectul Zian (2021), Printre… asimptomatici (2021), Fabulații despre inocenți (2021) și acest volum, Fulgurații lirice (2022).

„În cartea Fulgurații lirice, Angela Dina-Moţățăianu propune o incursiune într-un univers oniric ivit din împletirea emoţionalului cu imaginarul. Excelând în proza scurtă cu tentă fantastică, pentru care, din 2013 pană în prezent, a primit nu mai puţin de nouăsprezece premii, autoarea ne surprinde acum cu poeme în proză, înfăţişări ale unei alte lumi, în care transcende prin actul creator. Flash-uri descriptiv-lirice, transpuse în formă epică, fac din acest volum un reuşit experiment. Prozopoemele au ritm lăuntric, dar şi sonorizat, încântând cititorul şi făcându-l părtaş la aventura scriitoarei. Descoperim fragmentar oraşe stranii, reinterpretarea anotimpurilor, felurite peisaje concomitent percepute, întâmplări ireale, obiecte cu miez nou ori fiinţe fantastice, sentimente şi meditaţii inedite… Toate acestea, deşi poartă nume comune, capătă în imaginarul Angelei Dina-Moţăţăianu tâlcuri neobişnuite. Dar timpul aventurii e măsurat! Chiar şi ieşirea din această pseudo-realitate halucinantă va primi alt înţeles, căci însăşi vocabula Sfârşit?! – titlul ultimului prozopoem – e pusă sub semnul unei întrebări mirate. Închiderea volumului-călătorie pare a fi metafora unei fortuite reîntoarceri la concretul din proximitate, păstrând, însă, o fulguraţie de speranţă că universul vizitat i se va revela din nou creatoarei…” – Sara Mina.

Editura Biscara: misiune, viziune și valori

„Suntem într-o epocă în care vulgul e la putere şi elita plăpândă este denigrată, repudiată, considerată desuetă. Non-valoarea a devenit aproape o lemă existenţială oriunde ai privi, în mediul social, economic, politic, chiar cultural… Trăim vremuri în care limba română se subţiază pe zi ce trece, uitată, schingiuită de semidocţi sterpi, slujitori la porţi şi culturi străine. Să fie de vină curentul postmodernist care proclamă raportarea omului la sine, chiar dacă trăieşte sub semnul nimicului?! Notorietatea, marfă uşoară, se tranzacţionează la bursa neagră a vânzătorilor de iluzii, spre certul profit al acestora din urmă… Ce vrem noi? Să nu fim ca… alţii! Întindem o mână exclusiv acelora care au condei, sunt stăpâniţi de har, iubesc vorbele potrivite, ştiu să expandeze idei neobişnuite în fraze fără cusur lexical şi gramatical, cântate ori, dimpotrivă, mustind adrenalină muşcătoare… Întindem mâna dreaptă! Pe degetele ei pâlpâie fosforescent cuvinte muribunde ca vatră, doină, hotar, moşie, altar, limbă… Să le ţinem împreună în viaţă!” – Sara Mina, editor.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.