Traducere și note de Madeleine Karacașian
Iată o relatare interesantă a jurnalistului Krikor Amirzayan, consemnată recent în „Nouvelles d’Arménie”, versiunea franceză a site-ului armenews.com de la Erevan. Redăm mai jos traducerea articolului respectiv, apărut sub titlul Armenii nu sunt originari din Balcani, iar armenii din Sansun (1) nu au rădăcini asiriene, în urma descoperirilor unor cercetări privind genomul armenilor.
În Armenia a avut loc prezentarea lucrării științifice Primul studiu al genomului complet al populației armene, care va fi publicat în revista ”The American Journal of Human Genetics” (2).
Strămoșii armenilor care trăiau, din punct de vedere istoric, pe platourile înalte armene, sunt considerați, în mod tradițional, niște coloniști frigieni, veniți din Balcani. Cu toate acestea, primul studiu al genomului complet al populației armene respinge această viziune seculară a istoricilor și a lingviștilor. Geneticienii au respins un alt mit, legat de originea armenilor, care se referă la afirmații asupra rădăcinilor asiriene ale armenilor din regiunea Sasun.
Într-o convorbire cu cei de la News.am, profesorul Levon Episkoposyan, doctor în științe biologice, șef al Laboratorului de etno-genomică moleculară al Institutului de Biologie Moleculară al Academiei Naționale de Științe a Armeniei, a detaliat timpul care i-a trebuit, pentru a ajunge la bun sfârșit cu cercetarea:
„Lucrarea a fost publicată, la 21 noiembrie, versiunea electronică a acestei lucrări fiind publicată pe 25 noiembrie și va fi publicată în revista din ianuarie. Munca este strâns legată de partenerii noștri principali, de colegii noștri de la Universitatea din Cambridge, de colegii de la Universitatea din Dublin, cât și de alți parteneri de pe platforma internațională. Lucrarea are un punct de vedere istoric, genetic și bio-informatic, căci, pentru prima dată, noi studiem o genă completă, ea având un caracter etnic. De asemenea, beneficiem de cooperarea a doi parteneri din Coreea de Sud, care ne-au ajutat foarte mult la începerea lucrărilor bio-informatice”, indică Levon Episcoposyan. Acesta din urmă a declarat că ancheta începuse cu circa 10 ani în urmă.
Lucrarea se referă, în principal, la cartografia genetică a Armeniei istorice. Este vorba de prima lucrare fundamentală de la care începe cartografia, iar bazele sunt puse, de asemenea, pentru demararea marelui proiect „Genomul armean”.
La întrebarea pentru a afla cum a început cooperarea cu partenerii internaționali, Levon Episcoposyan afirmă că Armenia avea deopotrivă o interesantă poziție geografică, cât și o istorie interesantă și unică, care i-a atras pe partenerii internaționali: „Din punct de vedere geografic, noi suntem la încrucișarea de drumuri, căci drumurile tuturor acestor migrații treceau prin platoul armean, iar acesta a fost mereu la «răscrucea» migrațiilor din epoca de piatră, din «noua epocă de piatră» (3) și din epoca bronzului.”
El afirmă: „Răscruce înseamnă că ei nu doar au venit și au trecut, dar că au rămas aici. Iar Europa a fost locuită cu mai multe mii de ani mai târziu, influența agricultorilor a fost atât de puternică, încât ei au venit să-i înlocuiască pe principalii locuitori, adică au trecut prin regiunea noastră, iar urmele lor au rămas aici. Patrimoniul genetic armean conține diferite straturi; în acest sens, noi suntem o arhivă. Dacă aceștia doresc să adâncească rădăcinile istoriei lor genetice, ar trebui să vină, să-i studieze pe armeni, căci ei nu dispun de așa ceva.”
Conform opiniei profesorului, gena armeană este interesantă și în sensul în care ea și-a putut conserva puritatea vreme îndelungată. „Deși au avut loc semnificative mișcări după Neolitic, doar partea occidentală a fondului nostru comun genetic s-a schimbat cu numai 20 până la 30%, în vreme ce partea orientală a rămas neschimbată.”
La întrebarea pentru a ști cum au găsit ei 400 de armeni veniți din același loc, pentru eșantionare, Levon Episcoposyan a răspuns că au început cu piese prezentate în mod fiabil. El a continuat: „Cu alte cuvinte, este clar că există oameni din Arțakh (4) în Arțakh, oameni din Syunik (5) în Syunik, iar în cazul Lori-ului (6), ar trebui să fim mai prudenți, căci cei mai mulți dintre ei au părăsit Arțakhul, cu multe secole în urmă, ceea ce înseamnă că trebuie să filtrăm acolo vreme mai îndelungată.”
„La Martuni (7), se știe că armenii sunt din Alașkert (9), ne-am dus acolo, ne-am dus la Gavar (9), căci ei sunt din Bayazet (10), știind unde se instalaseră cei originari din Van (11) și Muș (12). I-am studiat nu numai pe armeni, ci și pe yezidiți (13) și pe asirieni, pentru a face comparații. Cu scopul de a descoperi unicitatea noastră, trebuie să avem și o imagine genetică a popoarelor înrudite. Donatorii noștri de date sunt persoane în vârstă, căci părinții lor s-au născut în epoca aceea. Avem o participantă care este o centenară din Philadelphia.”
Referindu-se la refuzul legăturii dintre popoarele din țări balcanice și armeni, profesorul a explicat cum și în ce circumstanțe au ajuns ei la această afirmație: „Când am început noi această lucrare, obiectivul ei principal era să caracterizeze diversitatea genomului armean, diversitatea fondului genetic. Această muncă a început acum 25 de ani, dar în epoca în care noi studiam doar cromozomul Y patern sau ADN-ul mitocondrial matern, ei descriau doar o infimă fracțiune a diversității noastre. Colectarea de eșantioane ADN n-a fost efectuată de donatori aleatori, ci ea necesita o muncă destul de serioasă și pe termen lung, participanții trebuind să fie doar armeni, ai căror strămoși veneau cu toții din același loc. Munca asupra oricărei etnii privește, mai întâi, relațiile sale, contactele sale cu popoarele vecine. Pentru noi, legătura cu popoarele din țări ale Balcanilor nu este fondată, căci nu există nicio sursă, nicio mențiune. De fapt, asta a trezit suspiciuni. Noi testăm această ipoteză începând din 2000, tot despre problema maternă sau paternă. Respingem deja cu siguranță această teorie slabă, care predomină, din păcate, în istoriografie. Noi am luat diferitele straturi istorice, adică în niciun caz nu am găsit paralele de conexiuni genetice, de similitudini”, afirmă profesorul Levon Episkoposyan.
La întrebarea dacă armenii nu provin din popoare ale unor țări din Balcani, atunci de unde veneau ei și când trăiau ei pe înaltele platouri armene, Levon Epikoposyan a răspuns că rădăcinile armenilor sunt destul de profunde: „Rădăcinile noastre biologice se referă la trei surse – vânătorii caucazieni, care trăiau aici acum 40–50.000 de ani, apoi a sosit un nou val în urmă cu circa 10.000 de ani, care erau agricultori, ajunși pe platoul armean, venind din Orientul Mijlociu. S-a dovedit că acest canal era destul de puternic și că circa 60% din diversitatea noastră genetică este diversitatea genetică a acestui canal. Cu alte cuvinte, patrimoniul nostru genetic reprezintă circa 60–70% din patrimoniul genetic al agricultorilor din Orientul Mijlociu, 30–40% din patrimoniul genetic indigen din Caucaz și câteva procente sunt europene, ceea ce era fie în epoca lui Alexandru cel Mare, fie în cea din timpul Imperiului Roman. Totodată, aici nu există nicio urmă turcă sau arabă. Studiul genomului complet pare să aducă răspunsul definitiv: patrimoniul nostru genetic a fost efectiv cruțat de aceste contacte genetice. Poate că ele s-au produs, dar patrimoniul nostru genetic nu le-a acceptat.”
Prof. Levon Episkoposyan a respins totodată un alt punct de vedere, afirmând că armenii din regiunea Sasun nu sunt de origine asiriană: „Încă odată, nu există date atât de fiabile despre locuitorii din Sasun. Dacă se vorbește despre armeni, aceasta se bazează pe trei rânduri ale lui Herodot, în vreme ce, în cazul armenilor din Sasun, această informație este mai extinsă. Informația pleacă de la Biblie, unde este scris că principii moștenitori asirieni au fugit după omorârea tatălui lor, au venit în această regiune, despre care se spune «munții Ararat», ce este asta, este Sasun? Nu există nicio precizare. Pe acest temei, ei au ajuns la concluzia că locuitorii veneau din Asiria. Este dificil de verificat, căci nu există multe surse istorice pe această temă, nici noi nu avem posibilitatea de a le reverifica. Singura modalitate este sursa care este înscrisă în gene, vedem că având date provenind deopotrivă din diversitatea geneticii asiriene, armenii, cât și cei din regiunea Sasun, vedem că diversitatea genetică a armenilor din Sasun nu diferă deloc de diversitatea genetică a armenilor. Diferența este că în existența a câtorva mii de ani, patrimoniul genetic al armenilor din Sasun s-a diminuat puternic. Și aceasta, datorită faptului că trebuiau să părăsească niște condiții mai favorabile, pentru a trăi în regiuni mai înalte. Singurul mod de a-l verifica este calea genetică.”
Note
(1) Sasun a fost o regiune din Armenia istorică. În zilele noastre, Sasun face parte din provincia Batman a Turciei, reprezentând doar o parte a istoricului Sasun.
(2) „The American Journal of Human Genetics” (AJHG) este deținut și controlat de Societatea Americană a Geneticilor Umane și editat, în conjuncție cu publicarea, de către un staf stabilit de Societate. Înființat în 1949, AHJG apare lunar, la Cell Press, întregul conținut fiind online.
(3) „Noua epocă de piatră” – Neoliticul.
(4) Arțakh este denumirea armeană a Karabakhului de Munte.
(5) Syunik, provincie din sudul Armeniei.
(6) Lori, provincie din nordul Armeniei.
(7) Martuni, oraș din estul Armeniei.
(8) Alașkert, oraș din estul Armeniei.
(9) Gavar, oraș de munte din Armenia.
(10) Bayazet, oraș și provincie occidentală a Armeniei, azi în Turcia.
(11) Van, oraș și provincie occidentală a Armeniei, azi în Turcia.
(12) Muș, oraș și provincie occidentală a Armeniei, azi în Turcia.
(13) Yezidiți, grup religios, de etnie kurdă.
