1. A fi vecin cu cineva…
A fi vecin cu cineva sau cu ceva, adică a fi alături de cineva sau de ceva s-ar mai spune și a te mărgini, a avea hotar comun, a te face megieș, a te alătura, a te apropia mult, a te alipi. Și s-ar mai zice a însoți în mers pe cineva, a adera la o cauză, la o mișcare etc.
„Ambiţia este mama trufiei sau, mai curând, fiica ei”, spunea Michel de Montaigne. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru… aşa de bine m-am purtat: „Ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit”, zice un Psalm. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate este cel ce are adevărul în inima sa, cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
Iar eu mă grăbesc să ajung la un alt fel de învecinare, cu gândul că fiecare dintre noi e (cum spunea un scriitor de ieri) ca o carte neclintită pentru vecinii de viaţă. Adică, mântuirea noastră trece prin curtea vecinului.
Totuși, norocul şi ghinionul sunt buni vecini. Deși, mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. Iubesc acest gând, sfârșitul lumii va fi atunci când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin. Sau, cum spunea Confucius, „virtutea nu este făcută să stea singură, cel ce o practică va avea vecini”.
Și atunci, ceea ce urmează cum s-ar pricepe? Nu vecinul e aproapele nostru, ci vecinul vecinului, astfel gândesc toate popoarele. Mai fără metaforă, prin urmare, cheia situaţiei se află deseori în broasca de la uşa vecinului. Din când în când, treci pe la vecin ca să-ţi afli defectele, zice un proverb. Nu arunca piatra în vecini dacă ferestrele tale sunt din sticlă, iar singurul vecin bun este cel care face zgomot în acelaşi timp cu tine.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
Am citit cu plăcere și interes toate articolele dumneavoastră. Sunt pline de înțelesuri și te invită la meditație și analiză.
Dar nu pot comenta. Ma depășește.
Imi dau seama că filozofia este o disciplina rară, pe care o fac oameni cu profunzime,sete de cultură, analiticii…nu oricine.
De aici admirația mea pentru dumneavoastră și pentru cărțile scrise.
Percepția mea este ca trăim intr-o lume a concretului excesiv,a tehnologiei care se zbate sa înlocuiască omul,cu orice preț.
Dar sufletul? Acela rămâne…daca-l ai curat și pur. Așa imi place să cred.
Sa-l atingem doar cu o floare…pentru ca domnul Profesor să mai aibă inspirația textelor filozofice .
Cu admirație !