Geo Bogza (6 februarie 1908, Blejoi, Prahova–14 septembrie 1993, București) poet, prozator, jurnalist, teoretician al avangardei, fratele muzicianului Alexandru Bogza și al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza).
Geo Bogza este creatorul reportajului literar românesc, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii, 1953, Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).
În egală măsură a fost teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoarre, Reabilitarea visului). Geo Bogza a editat revista „Urmuz” în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum „Bilete de papagal” sau „unu”.
Poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion. Autor al volumelor Jurnal de sex și Poemul invectivă, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie”, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă.
În calitate de ziarist, face călătorii în Spania și Franța și trimite pentru „Lumea românească” ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.
Din 1955, membru al Academiei Române și membru în Consiliul Național pentru Apărarea Păcii. În 1971 a fost decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste iar în 1978 a primit Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
Geo Bogza este creatorul reportajului literar românesc, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii, 1953, Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeciși cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).
În egală măsură a fost teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoarre, Reabilitarea visului). Geo Bogza a editat revista „Urmuz” în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum „Bilete de papagal” sau „unu”.
Poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion. Autor al volumelor Jurnal de sex și Poemul invectivă, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie”, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă.
În calitate de ziarist, face călătorii în Spania și Franța și trimite pentru „Lumea românească” ciclul de reportaje-confesiune Tragedia poporului basc.
Din 1955, membru al Academiei Române și membru în Consiliul Național pentru Apărarea Păcii. În 1971 a fost decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste iar în 1978 a primit Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
Poezii de Geo Bogza la rubrica „Poem din poemele Europei”, revista „Leviathan”, nr. 4 (21), octombrie–decembrie 2023, pp. 74–74, pdf
Nicu Alifantis, Balada dromaderelor, text de Geo Bogza
Arhiva rubricii Filă de calendar
Vezi: https://leviathan.ro/revista-trimestriala/
Portalul Editurii Leviathan, click aici.
