Doamnelor şi domnilor, putem spune și azi și oricând că istoria unui oraş s-a scris, se scrie şi se va scrie şi prin operele literare ale unor scriitori, care surprind inefabilul locului, care redimensionează uneori aspecte pe lângă care noi, ceilalţi trecători, trecem în grabă. Personalitatea unui oraş capătă un plus de culoare, de tandreţe, de mister (de ce nu?), sub condeiul celui care cunoaşte dimensiunea metaforei, rolul ei pentru mintea şi ochiul cititorului.
Dacă vorbim de străini stabiliţi în Bucureşti, sau de cei care au trecut prin capitala noastră trebuie să-l reamintim şi pe Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (26 octombrie 1800, Parchim–24 aprilie 1891, Berlin) general prusac, înaintat la gradul de Generalfeldmarschall, care, timp de 30 de ani, a fost Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace. Von Moltke a fost un mare strateg, care a creat noi metode moderne de conducere a armatelor pe câmpul de luptă, având un rol hotărâtor în victoriile obținute de armata prusacă în războaiele cu Danemarca, și războaiele franco-prusace care s-au încheiat cu Bătălia de la Sedan. Lui îi datorăm una dintre cele mai echilibrate păreri despre Bucureştii acelor vremuri. În anul 1835, pe când era doar un tânăr ofiţer, von Moltke trece prin Bucureşti în drum spre Istanbul. Majoritatea impresiilor de călătorie le lasă într-o serie de scrisori în care povesteşte drumul spre capitala Imperiului Otoman. „Eşti surprins să găseşti în acest pustiu un oraş ca Bucureştii cu aproape 100.000 de locuitori. La Bucureşti sunt palate, societăţi şi vizite, teatre, modiste, ziare şi trăsuri de lux; dar cum ai pus piciorul afară din oraş, recazi în barbarie.”
Pentru viitorul general german, capitala Valahiei este un oraş al contrastelor: „La Bucureşti se văd cele mai păcătoase cocioabe pe lângă palatele în stilul cel mai modern şi bisericile cu arhitectură bizantină; cea mai amarnică sărăcie domneşte alături de luxul cel mai extravagant; Asia şi Europa par să se întâlnească în acest oraş.”
Aşa cum aţi remarcat şi domniile voastre, de ceva vreme scriu (documentându-mă, evident, că doar nu am avut privilegiul să fiu în tunelul timpului!), scriu despre devenirea acestui oraş, despre viaţa lui trecută şi prezentă, pe scurt, despre istoria Bucureştilor. Uneori am răgazul să mai circul, aşa, hai-hui, şi nu pot să nu remarc schimbarea din acest oraş, deşi, şi acum ca şi atunci o sută şi ceva de ani, a fost şi a rămas un oraş al contrastelor. Putem să nu-i dăm crezare generalului Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke, de la a cărui vizită prin Bucureşti au trecut 191 de ani?
