Cunoscut în sursele clasice sub denumirea de ḥisāb al-jummal (حساب الجمل, „calculul valorilor literelor”; „calcul numerologic”) sau abjad (أبجد) – termen derivat din succesiunea primelor patru litere ale alfabetului consonantic arab în ordinea tradițională: alif (ا), bāʾ (ب), jīm (ج) și dāl (د) -, acest sistem reprezintă una dintre cele mai vechi forme de numerotație alfabetică din spațiul islamic, fiind utilizat în numeroase manuscrise arabe medievale, inclusiv în lucrări de matematică, geografie și astronomie. În acest sistem, fiecare dintre cele 28 de litere ale alfabetului arab corespunde unei valori numerice specifice (ʿadad), iar valoarea unui cuvânt se obține prin însumarea valorilor numerice ale literelor care îl alcătuiesc.
Originea exactă a sistemului alfanumeric abjad rămâne necunoscută. Potrivit cercetărilor actuale, acesta pare să fi apărut în jurul mijlocului secolului al VII-lea d.Hr., în perioada primelor cuceriri islamice și a califatului timpuriu, ca răspuns la necesitatea consemnării și calculării valorilor numerice în administrație, astronomie, matematică și alte domenii ale cunoașterii. Întrucât sistemul numeral indo-arab, preluat ulterior pe filieră indiană, nu fusese încă adoptat în lumea islamică, literele alfabetului arab au fost utilizate pentru reprezentarea numerelor. Asemenea altor sisteme alfabetice consonantice din Orientul Apropiat, precum cel ebraic, fiecăreia dintre cele 28 de litere ale alfabetului arab îi era atribuită o valoare numerică, cuprinsă între 1 și 1000. Atunci când literele erau folosite cu valoare numerică în cadrul unui text, acestea puteau fi marcate printr-un semn distinctiv sau scrise cu o altă culoare, pentru a fi deosebite de utilizarea lor alfabetică obișnuită.
Cele mai vechi mărturii privind utilizarea sistemului de numerotare zecimală abjad se regăsesc în lucrările unor savanți precum Yahya ibn Abi Mansur (d. 830 d.Hr.) și Habash al-Hasib (d. după 869 d.Hr.), care îl folosesc alături de numeralele indo-arabe în tabele astronomice și tratate științifice. Dovezile manuscrise și instrumentele astronomice păstrate indică faptul că, în Bagdadul secolului al IX-lea, sistemul abjad continua să reprezinte principalul mod de notare a numerelor în literatura astronomică. Au apărut chiar două versiuni de notare, orientală (mashriqi) și occidentală (maghribi), ambele întemeiate pe același principiu al atribuirii unor valori numerice literelor alfabetului arab. Abia începând cu secolele următoare, odată cu răspândirea numeralelor indo-arabe și a cifrei zero, abjad a fost treptat înlocuit ca sistem curent de notație.
Existența sa a fost remarcată și de orientaliștii europeni, care l-au descris și integrat în lucrările lor de arabistică. Astfel, unele dintre primele gramatici ale limbii arabe publicate în Occident, precum cele ale lui Silvestre de Sacy (1758–1838), apărută în 1810, și Carl Paul Caspari (1814–1892), publicată în 1876, includ tabele cu valorile numerice atribuite în sistemul abjad fiecărei litere a alfabetului arab, asemenea celui prezentat mai jos.
Dincolo de funcția practică a acestui sistem, abjad s-a integrat într-un domeniu mai amplu al gândirii islamice, cunoscut sub numele de ʿilm al-ḥurūf („știința literelor”). Această disciplină nu se limitează la atribuirea unor valori numerice literelor, ci investighează și forma lor grafică, simbolismul și semnificațiile lor cosmologice și metafizice. În acest context, literele alfabetului arab nu sunt privite doar ca simple semne, ci ca simboluri purtătoare de sensuri spirituale, metafizice, utilizate mai ales în literatura sufită sau ezoterică a islamului.
Ajunși în acest punct, este important să distingem între abjad și jafr (الجفر), doi termeni care sunt adesea confundați în literatura privind ezoterismul islamic. După cum am precizat, abjad desemnează sistemul alfanumeric prin care fiecărei litere a alfabetului arab îi este atribuită o valoare numerică, în timp ce jafr reprezintă o practică ezoterică, dezvoltată mai ales în mediul șiit și preluată parțial de unii autori sufiți, care utilizează, printre altele, valorile numerice ale literelor, combinațiile alfabetice și simbolismul acestora pentru interpretarea sensurilor ascunse ale Revelației și ale realității. Prin urmare, abjad constituie instrumentul tehnic de calcul și corespondență numerică, în vreme ce jafr este una dintre disciplinele ezoterice care recurge la acest sistem în cadrul propriilor metode hermeneutice și simbolice.
Pentru a ilustra modul de funcționare și valențele simbolice ale sistemului numeral abjad, vom prezenta câteva exemple reprezentative. Unul dintre cele mai cunoscute îl constituie numele lui Dumnezeu în islam, Allah (الله), alcătuit din patru litere: alif (ا), lām (ل), lām (ل) și hāʾ (ه). În sistemul abjad, acest nume are valoarea numerică 66 (1 + 30 + 30 + 5). Autorii musulmani au remarcat faptul că numărul 66 este inversul lui 99, număr care corespunde celor 99 de Nume ale lui Allah din tradiția islamică. Totodată, suma dintre 66 și 99 este 165, valoare numerică atribuită formulei Lā ilāha illā Allāh (لا إله إلا الله, „Nu există altă divinitate în afară de Allah”), prima parte a Shahādah, mărturisirea de credință islamică. Aceeași valoare numerică, 165, o are și Numele Divin Al-Ṣamad (الصمد), menționat o singură dată în Coran, în Sura 112 (Al-Ikhlāṣ), versetul 2. Al-Ṣamad se numără printre termenii coranici cei mai dificil de tradus, întrucât exprimă ideea lui Dumnezeu ca „Absolutul”, „Cel de care toate depind, fără ca El să depindă de nimic” sau „Cel Autosuficient”.
Un alt exemplu semnificativ este legat de Basmalah (Bismillāh al-Raḥmān al-Raḥīm; بسم الله الرحمن الرحيم), formula care deschide toate surele Coranului, cu excepția Surei 9 (Al-Tawbah). Această formulă este alcătuită din 19 litere și, conform unei relatări atribuite lui Abdullah ibn Masud (d. 650 d.Hr.), unul dintre companionii Profetului Muḥammad, consemnată în unele comentarii coranice, precum „Tafsir Al-Qurtubi” (sec. al XIII-lea), cele 19 litere ale Basmalah corespund celor 19 îngeri păzitori ai Iadului, menționați în Coran (Sura 74:30–31; Sura 96:18). Această interpretare este întâlnită și în literatura sufită, de pildă în „Masalik Al-Jinan” a lui Shaykh Amadou Bamba (1853–1927) din Senegal.
Independent de aceste tradiții, în epoca modernă, biochimistul egiptean Rashad Khalifa (1935–1990) a elaborat o amplă teorie privind existența unui „cod matematic” al Coranului întemeiat pe numărul 19, pe care îl considera o dovadă a originii divine și a caracterului miraculos al textului coranic, pornind de la un misterios pasaj din Sura 74. În lucrările sale (ex.: Miracle of the Quran: Significance of the Mysterious Alphabets, 1973) și în traducerea proprie în limba engleză a Coranului (Quran. The Final Testament, 1989), Khalifa a recurs frecvent la sistemul abjad pentru a susține această ipoteză. Printre argumentele invocate se numără faptul că Numele Divin Al-Wahid (الواحد, „Cel Unic”) are valoarea numerică 19 (făra articolul hotărât) și apare de 19 ori în Coran. Deși teoria lui Rashad Khalifa este originală și se întemeiază pe utilizarea unui sistem tradițional de calcul recunoscut în cultura islamică, numeroși cercetători și teologi musulmani au considerat că unele dintre concluziile sale depășesc limitele pe care le justifică datele disponibile și reflectă o interpretare excesivă a corespondențelor numerice.
Chiar și așa, sistemul abjad ocupă un loc aparte în istoria civilizației islamice, îmbinând funcția practică de notație numerică cu o bogată dimensiune simbolică și spirituală. Deși utilizarea sa curentă a fost înlocuită de numeralele indo-arabe, abjad continuă să fie prezent în exegeza coranică și în literatura ezoterică islamică (mai nou în cea științifică), ilustrând relația profundă dintre limbaj, număr și simbol în cultura islamică.
Bibliografie și lecturi recomandate:
Al-Qurtubi, Abu Muhammad, Tafsir Al-Qurtubi. Introduction, trad. Aisha Bewley, Norwich, Diwan Press Ltd., 2019;
Bamba, Sheikh Ahmadou, Ways unto Heaven (Masalik-ul-Jinan), trad. Abdoul Aziz Mbacke, Atlanta, Institute Islamic Khadimou Rassoul, 2009;
Darr, Robert Abdul Hayy, Abjad: the Numerological Language of Spiritual Insight and Guidance as Employed in Sufism, comunicare susținută la Temenos Academy, Royal Asiatic Society, Londra, 8 iulie 2008;
Djamel, Hadj Mohammed; Nacéra Bensaou, Abjad Numerals Recognition in Medieval Arabic Mathematical Texts, în „VIPERC2022: 1st International Virtual Conference on Visual Pattern Extraction and Recognition for Cultural Heritage Understanding”, 12 septembrie 2022;
Guénon, René, Insights into Islamic Esoterism and Taoism, Hillsdale, Sophia Perennis, 2004;
Guénon, René, Tradiții religioase și tradiții metafizice, trad. Daniel Hoblea, București, Editura Herald, 2020;
Thomann, Johannes, Scientific and Archaic Arabic Numerals: Origins, Usages and Scribal Traditions of the Two Abjad Systems, în SCIAMVS, nr. 19, 2018, pp. 167–200.
*** Quran. The Final Testament, trad. Rashad Khalifa, revised edition, Tucson, Islamic Productions, 1992.
