Aldous Leonard Huxley (26 iulie 1894, Godaliming, Regatul Unit–22 noiembrie 1963, Los Angeles, California, SUA), scriitor britanic care a emigrat în SUA. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice strălucite.
Este cunoscut pentru romanele, eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filosofia mistică.
Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist și-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Minunata lume nouă) și un roman-eseu despre pacifism, Eyeless in Gaza (Orb în Gaza). În 1916 publică volumul de versuri The Burning Wheel (Roata în flăcări). Debutul în proză se produce patru ani mai târziu, în 1920, cu un volum de nuvele, Limbo, iar în anul următor apare primul sau roman, Crome Yellow (Galben crom). Autor prolific, Huxley a publicat de-a lungul vieții peste patruzeci de volume, cele mai semnificative scrise în deceniile al treilea și al patrulea ale secolului XX.
Cărțile sale figurează pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii și filozofiei engleze sau filozofiei moderne în multe dintre colegiile sau universitățile americane sau britanice. Romanele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu își ratează niciodată scopul de a pune cititorul pe gânduri. Același lucru se poate spune și despre colecțiile sale de eseuri. În acest sens am ales câteva citate din opera acestui important scriitor al literaturii universale.
„Lasă lucrurile să se întâmple în firescul lor, apoi înfruntă-le firesc…”
„După tăcere, cel mai apropiat fel de a exprima inexprimabilul este muzica.”
„Oamenii inteligenţi îşi aleg experienţa pe care doresc s-o trăiască.”
„Desigur că nu există niciun motiv pentru ca noile regimuri totalitare să semene cu cele vechi. Guvernarea prin intermediul bâtei şi al plutoanelor de execuţie, al înfometării forţate, al întemniţărilor şi al deportărilor în masă este nu numai inumană (dar de asta nu prea se sinchiseşte nimeni în ziua de azi), ci se poate demonstra că este şi ineficace, iar într-o eră a tehnologiei avansate, ineficacitatea este un păcat împotriva Sfântului Duh. Un stat totalitar cu adevărat «eficient» ar fi acela în care atotputernicul comitet executiv al şefilor politici şi al armatei lor de directori ar avea putere deplină asupra unei populaţii de sclavi pe care ar fi inutil s-o constrângă, pentru că şi-ar iubi servitutea. Ai face s-o iubească: iată misiunea pe care statele totalitare de astăzi o dau ministerelor propagandei, redactorilor-şefi ai ziarelor şi profesorilor de şcoală.” – citat din romanul Minunata lume nouă (1946).
